MIercurea Cenușii, 18 FEBRUARIE 2026

Iubiți frați și surori în Domnul nostru Isus Cristos,

Astăzi, în ziua Miercurei Cenușii, suntem aduși față în față cu realitatea vieții noastre păcătoase prin cuvintele: „pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Gen.3,19). Aceste cuvinte nu sunt doar un simbol al fragilității noastre, ci sunt realitatea condamnării pe care păcatul nostru a adus-o asupra noastră. Păcatul este o încălcare gravă a voinței lui Dumnezeu. Este o abatere serioasă de la Legea sa sfântă și, astfel, este o datorie a morții pe care o purtăm înaintea lui Dumnezeu, fiecare dintre noi. Suntem condamnați să ne întoarcem în țărâna din care am fost luați, pentru că păcatul ne-a adus sub blestemul Legii.

Domnul Isus Cristos ne spune în Cuvântul său: „Aveți grijă să nu săvârșiți dreptatea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei” (Matei 6,1). Aceasta pentru că păcatul nu se măsoară doar în fapte, ci și în tot ceea ce este ascuns în mintea și în inima noastră. A căuta propria slavă sau a trăi pentru aprecierea oamenilor este tot o inechitate, o revoltă împotriva Creatorului. Este același păcat fundamental al omului din Eden: dorința de a trăi fără Dumnezeu, de a-și pune propria voință deasupra Legii.

De aceea, semnul crucii făcut cu cenușa astăzi pe frunțile noastre este mai mult decât un simbol. Este un memento al morții noastre în păcat. Dar crucea, chiar și desenată cu cenușă, nu este doar moarte. Crucea este și promisiune. Pentru că prin cruce, Cristos a biruit moartea. Prin moartea sa, Cristos a purtat vina noastră, a intrat în țărâna morții și a zdrobit capul șarpelui. Pentru că în moartea lui, Cristos a purtat moartea noastră în mormântul rece, și în învierea lui, Cristos a transformat moartea în viață.

Ceea ce suntem chemați să înțelegem astăzi este că suntem păcătoși și supuși morții. Iar acesta este un adevăr pe care Legea îl predică și pe care suntem chemați să îl credem. Dar, tot astăzi, suntem chemați să auzim și să credem și Evanghelia. Dumnezeu nu ne lasă sub condamnare, chiar dacă acesta este ceea ce merităm datorită păcatului nostru. 

Dumnezeu este cel care ne ridică din țărâna morții în care ne-a adus păcatul nostru. În și prin Cristos, cei care erau morți în păcat sunt scoși la viață din țărâna mormântului lor de către Dumnezeu. Blestemați de Lege, noi ne întoarcem în țărână pentru ca prin Cristos să fim justificați și să redevenim fii și fiice ai lui Dumnezeu. Aceasta este lucrarea harului: ridicarea noastră din țărâna morții, justificarea și regenerarea noastră ca copii ai lui Dumnezeu.

Sfântul Apostol Paul ne spune: „Toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos” (Gal.3,27). Vechiul Adam, omul cel vinovat și condamnat, a fost răstignit cu Cristos după cum citim: „Omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună [cu El]… aşa încât să nu mai fim sclavii păcatului” (Rom.6,6). Astfel, cei care erau supuși morții prin Lege devin vii prin harul lui Cristos. În și prin Cristos, cei blestemați să se întoarcă în țărână, vin la viață, devenind copii ai Tatălui Ceresc.

Înviați din țărâna morții în care ne-a afundat păcatul, Dumnezeu ne hrănește cu viața Fiului său, după cum citim: „Potirul binecuvântării pe care îl binecuvântăm nu este oare împărtăşire cu sângele lui Cristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare împărtăşire cu trupul lui Cristos?” (1Cor.10,16). Cristos, care a purtat blestemul nostru, ni se dăruiește pe sine spre iertarea păcatelor. Acolo unde era moarte datorită păcatului, Cristos vine și dă viață prin iertare pentru ca  pe cei care  zăceau în țărâna morții, să îi facă vii.

În Cristos, Dumnezeu „a condamnat păcatul în trup, pentru ca dreptatea Legii să se împlinească în noi” (Rom.8,3-4). Nu doar suntem justificați, adică declarați drepți, ci suntem și chemați să trăim ca oameni noi, după cum citim: „Voi nu sunteţi în trup, ci în Duh, din moment ce Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi” (Rom.8,9). Justificarea aduce întotdeauna sfințire. Harul care ne iartă este harul care ne transformă. Cei care erau blestemați să se întoarcă în țărână datorită păcatului lor, sunt acum îmbrăcați în neprihănirea lui Cristos pentru a trăi în sfințenie. Din niște morți în păcat, Cristos ne face vii. Din niște blestemați, Cristos ne face fii și fiice ai Tatălui Ceresc.

Aceasta este Evanghelia pe care o proclamăm astăzi. Păcatul ne-a adus moartea, separarea de Dumnezeu și condamnarea. Dar Cristos a purtat vina noastră, a fost răstignit și a înviat pentru noi. Pe cruce, Cristos a luat țărâna noastră asupra lui și s-a lăsat purtat în țărână prin moarte. Evanghelia pe care o proclamăm astăzi ne spune faptul că Domnul Isus Cristos ne-a purtat în moartea lui, și prin învierea sa, ne ridică și ne face vii. Cei care cred această Evanghelie, pot auzi astăzi cuvintele lui Cristos care spun: ești iertat, ești justificat, ești al Meu!

Astăzi, semnul crucii, făcut cu cenușa pe fruntea noastră, ne amintește de păcatul nostru și de blestemul Legii sub care păcatul ne-a așezat. Dar semnul crucii este totodată și o promisiune. Este mărturia că moartea nu mai are ultimul cuvânt. Prin Cristos, țărâna și moartea noastră au fost biruite. Prin moartea și învierea sa, Cristos ne face vii și ne cheamă să trăim după Duhul Său.

De aceea, după veți primi astăzi pe fruntea voastră semnul crucii cu cenușă, vă invit să mergeți la vasul baptismal și cu apa din acest vas să vă spălați acest semn de pe frunte. Nu vom face acest lucru ca un gest gol, ci ca o mărturie a lucrării lui Dumnezeu. Ca o mărturie a credinței noastre care spune faptul că în apa Botezului am fost spălați de țărâna morții, dezbrăcați de haina păcatului și îmbrăcați în haina neprihănirii lui Cristos. În Botezul nostru, Dumnezeu ne-a transformat din morți în vii, din blestemați în fii și fiice ale sale, pentru ca viața noastră să fie vie și sfântă înaintea Lui.

Aceasta este vestea pentru Miercurea Cenușii: păcatul ne aduce țărână și moarte, dar Cristos, prin cruce și Botez, ne ridică, ne justifică și ne dă viață. Și cu acest mesaj păstrat în inima noastră, să intrăm în Postul Mare. Să primim cu sinceritate în inimile noastre cuvântul Legii, să credem și să înțelegem faptul că suntem păcătoși și să ne pocăim de păcatele noastre. 

De aceea, să parcurge Postul Mare cu smerenie, introspecție și pocăință, meditând la realitatea noastră păcătoasă și la consecințele pe care păcatul le lucrează. Dar să nu facem acest lucru ca niște oameni fără speranță, ci ca oameni care știu că păcatele lor au fost spălate în sângele lui Cristos, și că viața veșnică este promisiunea lui pentru noi, cei despre care Cuvântul spune: ”Am fost înmormântaţi împreună cu El prin Botez în moartea [lui] pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă” (Rom.6,4). 

Amin!