Circumcizia Domnului ISUS CRISTOS

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. 

Ne aflăm astăzi la opt zile după Nașterea Domnului nostru Isus Cristos. A trecut o săptămână de la celebrarea evenimentului care a schimbat definitiv cursul istoriei acestei lumi. Prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, lumea nu mai este aceeași. Există o distincție clară între înainte și după ce Dumnezeu a intrat în istoria omului, a luat trup omenesc și a venit să locuiască între noi pentru mântuirea noastră.

Săptămâna care urmează Sărbătorii Nașterii Domnului, din punct de vedere al calendarului liturgic, este una profund marcată de vărsare de sânge. Este comemorat martiriul Sfântului Diacon Ștefan, mărturia plină de suferință a Sfântului Apostol Ioan și uciderea Sfinților Inocenți din Betleem la ordinul lui Irod. Aceste comemorări ne arată un adevăr dureros. Adevărul pe care îl spun cuvintele: „A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit” (In.1,11). Lumea nu îl primește pe Cristos și nici pe Biserica Lui. De la început, prezența lui Cristos în lume a fost întâmpinată cu opoziție, cu ură și cu moarte.

Astăzi însă, Cuvântul lui Dumnezeu ne îndreaptă privirea spre o altă vărsare de sânge. Una diferită de martiriu, dar esențială pentru mântuirea noastră. Sfântul Evanghelist Luca ne spune: „Când s-au împlinit cele opt zile pentru circumciderea lui, i s-a pus numele Isus, aşa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi zămislit” (Lc.2,21). Conform Legii, la opt zile după naștere, Domnul nostru Isus Cristos a fost tăiat împrejur. Aceasta nu este o întâmplare minoră din copilăria lui, ci este prima vărsare de sânge a Mântuitorului pentru noi, primul pas pe drumul care îl va purta de la ieslea din Betleem la Ierusalim, la cruce.

Circumcizia a fost poruncită de Dumnezeu lui Avraam ca semn al legământului, după cum citim: „La opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur… Legământul meu va fi în carnea voastră ca un legământ veșnic” (Gen.17,12-13). Acest act arăta că omul se naște sub păcat și că are nevoie de o eliberare care vine din afara lui, de la Dumnezeu. Circumcizia nu era un act mântuitor în sine, ci arăta spre promisiunea lui Dumnezeu. Sângele vărsat la circumcizie indica faptul că fără vărsare de sânge nu există împăcare între om și Dumnezeu și că Dumnezeu însuși va asigura această împăcare.

Fiul lui Dumnezeu întrupat nu avea nevoie să fie tăiat împrejur, pentru că el este fără păcat și nu avea nevoie să se împace cu Dumnezeu. Și totuși, Cristos se supune pe sine de bunăvoie acestui act sângeros. De ce? Pentru că Fiul lui Dumnezeu s-a ”în-omenit” cu adevărat, intrând deplin, după cum spune Sfântul Apostol Paul: ”sub paza Legii” (Gal.3,23). Cristos nu a venit între noi ca să ceară de la noi ceea ce noi nu putem împlini. Nici ca să ne dea o lecție despre cum să împlinim ceea ce nu putem împlini. Fiul lui Dumnezeu s-a ”în-omenit” ca să împlinească el însuși Legea în locul nostru și să fie ”Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (In.1,29).

În această lumină, circumcizia Domnului nostru capătă un sens precis și adânc. Ea nu este doar un semn al Legii vechi, ci este o prefigurare a mântuirii doar prin Cristos, doar prin credință. Cristos intră sub Lege nu pentru că ar fi fost necesar pentru el, ci pentru ca noi să fim scoși de sub blestemul Legii și să fim îmbrăcați cu neprihănirea lui, adică acea neprihănire care este cerută de către Lege. Da, Legea ne arată păcatul și condamnarea, dar Evanghelia ne arată că Cristos a luat asupra Sa tot păcatul nostru și ne dă viața veșnică prin credință.

Fiul lui Dumnezeu vine în lumea noastră păcătoasă și trăiește viața pe care noi nu am putut să o trăim și poartă pedeapsa pe care noi o merităm. Circumcizia sa este prima manifestare a ascultării Sale perfecte și a jertfei care se va încheia pe cruce. Prin sângele Lui, inimile noastre sunt „circumcise” spiritual, fiind eliberați de robia păcatului, a morții și a diavolului.

Astfel, se împlinesc cuvintele pe care le spune Sfântul Apostol Paul: ”toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Cristos Isus” pentru că: ”Toți câți ați fost botezați în Cristos v-ați îmbrăcat în Cristos”. În Cristos, ”nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici liber, nici bărbat și nici femeie” deoarece Fiul lui Dumnezeu coboară în această lume pentru ca noi toți să devenim ”una în Cristos Isus, moștenitori ai promisiunii lui Dumnezeu” (Gal.3,26–29). Circumcizia Domnului este începutul acestei lucrări mântuitoare care se va desăvârși la cruce și care ne este dăruită exclusiv prin credință, fără merite personale.

Privind la Domnul Isus Cristos în această scenă a circumciziei, înțelegem că Dumnezeu este cel care ne mântuiește. Nu noi ne mântuim, ci el ne mântuiește. Întregul plan al mântuirii, de la sângele vărsat la circumcizie până la jertfa de pe Golgota, ne arată că mântuirea este harul lui Dumnezeu, în Cristos, dăruit fiecăruia dintre noi prin credință. 

Să ne bucurăm astăzi că suntem una în Cristos, că inimile noastre sunt „circumcise” în Cristos, și că suntem moștenitori ai promisiunilor Lui. 

Amin.