DUMINICA RORATE COELI

Har și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos!

La întrebarea: ”Cine eşti tu?” am putea oferi zeci de răspunsuri. Răspunsul oferit de către Sfântul Ioan Botezătorul, care spune: ”Nu sunt eu Cristos” (In.1,20), este unul deosebit de important pentru noi. Nici unul dintre noi nu este Cristos! Dar răspunsul lui Ioan Botezătorul spune că acest Cristos există cu adevărat! El este Mesia cel promis de către Dumnezeu prin gura Sfinților Profeți ai Vechiului Testament! Există cu adevărat un Mesia care vine la noi trimis de către Tată, pentru mântuirea noastră. 

Acest Mesia nu vine de la Tatăl ca să conducă această lume ca un Împărat al gloriei. Scriptura ne spune faptul că el vine ca să primească înțepătura mortală a cuielor lui Ponțiu Pilat. Cristosul nu vine ca să își așeze pe cap nu o coroană de aur ci o umilitoare și ucigătoare coroană de spini. El nu a venit ca să fie adulat de către oameni ci ca să fie umilit și batjocorit de aceștia după cum citim: ”Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se pentru noi blestem, căci este scris: „Blestemat oricine este atârnat pe lemn” (Gal.3,13). 

Răspunsul Sfântului Ioan Botezătorul ne spune faptul că acest Cristos există! El este Isus din Nazaret despre care Sfântul Ioan Botezătorul mărturisește astfel: ”Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (In.1,29). Iar acum, pentru că v-am amintit aceste cuvinte ale Sfântului Ioan Botezătorul, lăsați-mă să vă reamintesc chiar cuvintele Domnului Isus Cristos care spun: ”pentru că eu trăiesc, veţi trăi şi voi„ (In.14,19).

Așadar, la întrebarea: ”Cine eşti tu?” nici unul dintre noi nu poate răspunde spunând: ”Eu sunt Cristosul”. Noi nu suntem Cristosul exact așa cum nici Sfântul Ioan Botezătorul nu a fost Cristosul! Răspunsul nostru la întrebarea ”Cine eşti tu?” nu este: ”Eu sunt Cristosul” ci este: ”Eu sunt al Cristosului”! Noi suntem Creștini adică suntem ai lui Cristos! Purtăm numele lui Cristos în inima noastră. Sfântul Apostol Paul ne spune foarte clar astfel: ”toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos” (Gal.3,27) pentru ca mai apoi să adauge, spunând: ”voi sunteţi ai lui Cristos” (Gal.3,29). 

Suntem ai lui Cristos pentru că noi am fost botezați în Cristos. Am fost spălați de păcatele noastre în sângele lui Cristos după cum citim: ”am fost înmormântaţi împreună cu el prin Botez în moartea [lui] pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă” (Rom.6,4). Suntem ai lui Cristos pentru că venind la Altarul Bisericii sale, noi ne împărtășim cu adevăratul trup și cu adevăratul sânge al Domnului nostru Isus Cristos după cum citim: ”Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el” (In.6,56). Suntem ai lui Cristos pentru că noi ascultăm Cuvântul și credem Cuvântul după cum tot Cristos ne spune: ”cine ascultă cuvântul meu şi crede în cel care m-a trimis are viaţa veşnică” (In.5,24). 

Suntem ai lui Cristos pentru că el a murit pentru ca noi să nu murim și el a înviat pentru ca noi să înviem și el ne chamă pe fiecare dintre noi, promitându-ne astfel: ”Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri niciodată. Şi nimeni nu le va răpi din mâna mea” (In.10,28). Noi suntem ai lui Cristos! Și astfel noi suntem fii și fiice ai lui Dumnezeu. 

Noi nu suntem dumnezei! Ci suntem ai lui Dumnezeu. Purtăm asupra noastră numele sfânt al lui Dumnezeu care ne-a fost dat în Cristos iar acest nume sfânt care a fost pus peste noi, în Sfântul Botez, este cel care deschide porțile cerului pentru noi, este cel care alungă demonii, este cel care alungă vinovăția, este cel care alungă frica și este cel care alungă rușinea. 

Iadul nu mai are nicio putere asupra noastră pentru că noi suntem ai lui Dumnezeu și purtăm numele lui Dumnezeu peste noi. Iadul nu mai are nici o putere asupra noastră pentru că acolo pe cruce, atârnat între cer și pământ, Cristos a consumat tot iadul în suferința lui după cum spun chiar cuvintele lui Cristos: ”Elí, Elí, lemá sabactáni?”, care înseamnă „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” (Mt.27,46). Iadul nu mai are nici o putere asupra noastră deoarece puterea lui a fost învinsă de suferința și de lacrimile lui Cristos. Întruparea, nașterea, viața, activitatea, patimile, moarea și învierea lui Cristos au distrus puterea iadului asupra noastră. 

Încă facem păcat, căci vechiul Adam încă se luptă cu noul om în fiecare dintre noi. Satana încearcă mereu să profite de aceste păcate pentru a pune asupra noastră povara suferinței, a neîncrederii, a deznădejdii dar toată furia lui nu ne mai poate despărți de Dumnezeu pentru că Cristos a rupt lanțurile care ne țineau robi în păcat și în moarte și ne-a reașezat în familia lui Dumnezeu, împăcându-ne cu Dumnezeu după cum citim: ”Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu sine, neţinând cont de greşelile lor şi punând în noi cuvântul reconcilierii” (2Cor.5,19). 

În Cristos, Dumnezeu a stins focul iadului, a consumat acuzațiile iadului și întreaga lui furie pentru că Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Cristos a suportat toată pedeapsa pentru păcatele noastre, mânia lui Dumnezeu dezlănțuindu-se asupra lui după cum citim: ”el era străpuns pentru nelegiuirile noastre, lovit pentru păcatele noastre. Pedeapsa care ne aducea pacea era asupra lui. Prin rănile lui noi suntem vindecaţi” (Is.53,5). Acolo, atârnat pe cruce, Cristos a suferit pedeapsa supremă prin care l-a zdrobit definitiv pe Satana, împlinind astfel promisiunea pe care Dumnezeu a făcut-o protopărinților nostrii, Adam și Eva, atunci când l-a blestemat pe diavol cu următoarele cuvinte: ”Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei. Acesta îţi va pândi capul şi tu îi vei pândi călcâiul” (Gn.3,15). 

Nici diavolul, nici demonii lui, nici guvernele, nici sinoadele nu mai pot avea vreo pretenție asupra noastră. Nu mai există cineva care să ne mai poată acuza înaintea lui Dumnezeu pentru că Domnul Isus Cristos ne-a salvat și tot el este mijlocitorul nostru înaintea lui Dumnezeu după cum citim: ”unul singur este mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: omul Cristos Isus, care s-a dat pe sine însuşi ca răscumpărare pentru toţi” (1Tim.2,5-6). În Cristos fiecare dintre noi, cei care credem în cuvintele Evangheliei, suntem în completă siguranță deoarece crucea lui Cristos a alungat moartea iar moartea nu mai stăpânește nici o clipă peste noi! 

În vremea Crăciunului, ne aducem aminte de faptul că Domnul Isus Cristos a fost cu adevărat un prunc la Betleem. Dar Betleem-ul a fost doar un pas spre cruce. Cristos nu a rămas la Betleem ci Domnul Isus Cristos a mers la Ierusalim. Ierusalimul a fost locul unde Domnul Isus Cristos a făcut ispășire pentru păcatele tuturor oamenilor și locul unde a fost așezat în mormânt. Dar Domnul Isus Cristos nu a rămas în mormânt! El a înviat din morți și trăiește. S-a înălțat la cer și stă la dreapta Tatălui Său. El conduce Universul ca Dumnezeu-Om, pledând și mijlocind încontinuu pentru noi înaintea lui Dumnezeu. 

Amin!