Gânduri despre siguranța mântuirii

Reforma Luterană din Secolul al XVI-lea a fost o căutate a omului cu privire la siguranță. Sistemul teologic medieval era unul deosebit de complicat în ceea ce privește siguranța salvării. Dumnezeu era descris ca fiind supărat pe păcătos iar această supărare era foarte dificil de împăcat. De aceea, păcătoșii erau nevoiți să depună eforturi remarcabile pentru a putea să îl îmbuneze pe Dumnezeu cu privire la soarta lor. Dat fiind că Dumnezeu era unul foarte distant dar și foarte pretențios, omul nu era niciodată sigur pe faptul că efortul său era suficient în al mulțumi pe Dumnezeu.

Martin Luther însuși a simțit această povară spirituală, poate mai mult decât alți contemporani ai săi. El a luat foarte în serios această problemă a salvării iar acest lucru l-a condus la disperare spirituală, până acolo încât a ajuns să îl privească pe Dumnezeu cu ostilitate. Dar Dumnezeu este milostiv, iubitor și înțelept. Dumnezeu a folosit această disperare pentru al conduce pe Luther la Cristos într-un mod cu totul special. Dumnezeu l-a condus pe Luther prin Epistola către Romani să descopere faptul că mânia lui Dumnezeu îndreptată asupra păcatului a fost liniștită de jertfa pe care Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Cristos a adus-o pentru păcatele lumii. Din Evanghelie, Martin Luther a învățat faptul că păcătoșii sunt justificați doar prin harul lui Dumnezeu, un dar pe care omul în poate primi numai prin credință.

Acesta este mesajul Evangheliei lui Cristos și este un mesaj sigur. Mântuirea acesta câștigată de Cristos și este oferită nouă de către Dumnezeu prin har și primită de omului doar prin credință, fără aportul faptelor. Dacă lucrurile nu ar sta așa, atunci mesajul Evangheliei ar fi unul complet nesigur și nu ar face decât să accentueze frustrarea. Mântuirea noastră se bazează însă exclusiv pe promisiunea infailibilă a lui Dumnezeu.

Pentru că este în totalitate lucrarea lui Dumnezeu, mântuirea noastră nu este ceva ce mai necesită ajustări din partea omului. Nu este nimic ceea ce Dumnezeu să nu fi făcut și care este nevoie să fie făcut de om. În baza jertfei lui Cristos, Dumnezeu ne declară justificați, adică ne declară ca fiind drepți înaintea sa. Această declarație este una completă, infailibilă și autoritară. Justificarea nu este o iertare parțială și nici nu este doar o nouă șansă pentru ca omul să trăiască o viață perfectă de ascultare față de Lege respectiv doar un pas în care Dumnezeu ne ajută pe drumul care duce la mântuire. Justificarea acesta este o declarație de nevinovăție care este efectivă în ceea ce declară.

În botezul nostru, Dumnezeu ne face să fim ai săi în Cristos. Dumnezeu este cel care devine Tatăl nostru iubitor și gata să se manifeste ca atare în viața noastră. Botezul nostru nu este o simplă baie prin care înlăturăm mizeria adunată pe timpul zilei ci este moartea și învierea noastră în și cu Cristos. Este moartea vechiului Adam și nașterea unei vieți noi. Este eliberarea noastră din sclavia păcatului, a morții și a diavolului.

Dumnezeul nostru este o fortăreață atotputernică în care avem asigurarea salvării noastre. Nu este o fortăreață construită de voința, înțelepciunea și puterea umană. O astfel de fortăreață este mereu nesigură. Dar fortăreața în care am fost puși prin botezul nostru este impenetrabilă. Este o fortăreață care nu poate să fie penetrată nici dacă porțile iadului s-ar dezlănțui asupra ei, așa cum s-au dezlănțuit împotriva Domnului nostru Isus Cristos. Pe cruce, Cristos a suferit pedeapsa morții veșnice rostită de Lege împotriva păcatului și astfel a făcut din mântuirea noastră o certitudine pe care păcatul, moartea și diavolul nu o mai pot distruge. 

Credința noastră nu privește la noi înșine ci la Cristos. De aceea, credința adevărată se odihnește pe făgăduința Domnului Isus Cristos, fiind născută de Duhul Sfânt prin proclamarea Evangheliei lui Cristos. Evanghelia lui Cristos este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea celui care crede. Ea este vestea care ne spune faptul că Fiului lui Dumnezeu a plătit prețul vinovăției noastre și astfel ne-a eliberat din robia păcatului, a morții și a diavolului. Așa dar, nu mai este nevoie să ne temem că diavolul ar putea să ne readucă în robia morții prin păcatul nostru. Nu mai este nevoie să cântărim mereu și mereu faptele noastre de ascultare ca să vedem dacă ele îl pot bucura pe Dumnezeu. Noi privim la Cristos și la ceea ce El a făcut pentru noi. Avem încredere în Domnul Isus Cristos care prin moartea și învierea lui ne-a sfințit deși Legea continuă să ne dovedească ca fiind păcătoși. 

Suntem ”simul iustus et peccator”, dar păcatul nostru nu mai poate distruge legătura creată de către Cristos între noi și Dumnezeu prin cruce pentru că această legătură a fost născută prin sângele lui Cristos vărsat pentru fiecare dintre noi la cruce.