O apologie a comUniunii închise a Sacramentului Euharistiei

Biserica Lutherană Confesională, spre diferență de Bisericile provenite din Reforma Radicală (Biserici cunoscute în general sub numele de Biserici Evanghelice sau Neo-Protestante), crede că Sacramentul Euharistiei (sau: Cina Domnului) este un dar foarte special care este oferit Bisericii sale de către Domnul Isus Cristos. Luteranii confesionali cred faptul că în Sacramentul Euharistiei, Domnul Isus Cristos ni se oferă într-un mod substanțial cu adevăratul său trup și adevăratul său sânge pentru a le mânca. Astfel, luteranii confesionali nu cred ca pâinea și vinul sunt doar niște simboluri ale trupului și sângelui lui Cristos sau că ele doar reprezintă trupul și sângele lui Cristos. Luteranii confesionali își bazează aceste convingeri pe Cuvântul lui Dumnezeu, acolo unde Isus Cristos însuși spune: "Acesta este trupul meu" și "Acesta este sângele meu" (Mt.26,26-28). Pe deplin încrezători că Domnul Isus Cristos ne spune adevărul, luteranii confesionali cred că atunci când primesc pâinea și vinul consacrate în Sacramentul Euharistiei, ei primesc cu adevărat – adică substanțial - trupul și sângele Domnului Isus Cristos, împreună cu pâinea și cu vinul. Mai mult decât atât, Luteranii confesionali cred că atunci când se împărtășesc cu Sacramentul Euharistiei ei primesc de la Dumnezeu darul iertării tuturor păcatelor. 

Aceste aspecte importante cu privire la Sacramentul Euharistiei ne determină să fim foarte atenți în ceea ce privește distribuirea acestui binecuvântat Sacrament. Scriptura ne învață faptul că participarea la celebrarea Sacramentului Euharistiei nu trebuie abordată cu lejeritate ci trebuie analizată cu multă atenție și precauție deoarece toți aceia care nu pot să distingă  trupul și sângele Domnului prezente substanțial în acest Sacrament, vor avea parte de mânia lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, toți aceia care nu cred și nu mărturisesc prezența reală a trupului și sângelui Domnului Isus Cristos in Sacramentul Euharistiei este bine să nu se împărtășească din acest binecuvântat Sacrament pentru a nu se face vinovați de păcat împotriva trupului și sângelui Domnului Isus Cristos (conform 1Cor.11,27). Este însă foarte posibil ca vizitatorii Bisericii care nu sunt luteranii confesionali să nu înțeleagă corect acest aspect, de aceea este datoria slujitorului Bisericii să se îngrijească pentru ca oamenii aceștia să nu ajungă sub blestemul lui Dumnezeu.

Sacramentul Euharistiei nu este un act de manifestare individuală a credinței. Din contră, celebrarea Sacramentului Euharistiei este un act public al Bisericii ci nu al individului. Cu alte cuvinte, in celebrarea Sacramentul Euharistiei, Biserica însăși își mărturisește public unitatea în aceeași credință. Cei care se împărtășesc cu Sacramentul Euharistiei mărturisesc public faptul că sunt una în credință, adică împărtășesc toate valorile credinței pe care Biserica o predică. Iar aici nu avem în vedere aspectele "generice" ale creștinismului ci credința complexă și completă a Bisericii. Din acest motiv, luteranii confesionali numesc participarea la Sacramentul Euharistiei ca fiind cea mai profundă formă de comuniune a Bisericii, adică a acelora care, împărtășind pe deplin credința Bisericii, sunt parte a Bisericii. 

Atunci când Biserica noastră nu îi împărtășește pe aceia care nu fac parte din Bisericile Lutherane Confesionale, nu face acest lucru din ”mândrie spirituală” și nici din dorința de a se izola de restul creștinilor, disprețuindu-i. Noi practicăm o comuniune închisă a Sacramentului Euharistiei doar pentru că noi credem ca acest lucrul il învață Scriptura. Atunci când refuzăm să împărtășim persoane despre care știm că nu mărturisesc credința Bisericii noastre sau despre care nu știm sigur dacă o mărturisesc cu adevărat sau nu, nu înseamnă ca noi condamnăm persoanele respective ca nefiind credincioase. Prin gestul nostru, noi doar vrem doar să prevenim o apropiere fără discernământ de trupul și de sângele Domnului nostru Isus Cristos.

Comuniunea Euharistică a Bisericii nu înseamnă doar o exprimare teoretică a unor valori de credință ci, așa cum deja am spus, înseamnă o participare prin credința la trupul mistic al lui Cristos, care este Biserica sa. Sacramentul Euharistiei este cel mai profund act de comuniune a lui Cristos cu Biserica sa și, în acest fel, cu fiecare dintre noi prin și în Biserica sa ci nu în afara ei. De aceea, Sacramentul Euharistiei este un Sacrament care aparține Bisericii lui Cristos ci nu individului. Biserica Primara nu doar ca îi împărtășea cu Sacramentul Euharistiei numai pe aceia care erau parte a Bisericii prin Sacramentul Botezului ci le cerea vizitatorilor și inclusiv catehumenilor – adică cei încă nebotezați dar aflați în pregătire pentru botez - să părăsească Biserica iar Sacramentul Euharistiei era celebrat "în spatele ușilor închise" doar în prezența acelora care aparțineau deja Bisericii. De ce? Pentru ca Sacramentul Euharistiei este un Sacrament exclusiv al Bisericii.

Astăzi, există mulți oameni care mărturisesc că sunt Creștini dar care mărturisesc credințe diferite. În funcție de acestă credință, oamenii aderă la una dintre numeroasele Biserici existente în prezent. Cu alte cuvinte, ei adera la Biserica a cărei credință o împărtășesc. Noi respectăm acest drept al individului dar nu putem să admitem faptul că intre Bisericile din prezent există armonie doctrinară. Din contră, Bisericile din prezent sunt despărțite tocmai pentru că ele predică învățături diferite cu privire la Dumnezeu. Pentru un om cu adevărat deschis și sincer, nu este greu să admită acest lucru. Tocmai vorbeam despre faptul că Bisericile Lutherane Confesionale și Bisericile cunoscute drept Protestante sau Neo-protestante nu împărtășesc o credință comună cu privire la Sacramente. La fel stau lucrurile și privitor la cristologie, soteriologie si eclesiologie. Luteranii confesionali se deosebesc de protestanți și neo-protestantii la toate aceste capitole și nu doar la acestea. Pentru că mărturisim învățături diferite, învățături care se contrazic reciproc, nu putem spune faptul că facem parte din aceeași Biserica, oricât de mult încearcă adepții pietismului sa ne învețe ca nu doctrinele contează ci "relatia personala" cu Dumnezeu. Luteranii cred că "relația personală" cu Dumnezeu are loc doar în Biserica lui Cristos ci nu în afara ei. De asemenea, este un non-sens să discutam despre un om care mărturisește credința Reformei Lutherane din Secolul al XVI-lea dar care este parte a unei alte Bisericii decât Biserica Lutherană. Un om care împărtășește cu adevărat învățătura Reformei Lutherane va face întotdeauna parte din Biserica Lutherană iar nu dintr-o Biserică Ortodoxă, Romano-Catolică, Neoprotestantă sau chiar Protestantă.

Mai este un aspect important de abordat. De ce nu îi împărtășim pe luteranii care nu aparțin Bisericilor Lutherane Confesionale? Răspunsul este simplu. Exact din aceleași motive explicate mai sus. Deși poartă același nume, marea majoritate a Bisericilor Lutherane din prezent nu împărtășesc aceleași valori ale credinței cu Reforma Lutherană din Secolul al XVI-lea. De exemplu, Bisericile Lutherane așa numite ”non-confesionale” din România (este simplu de înțeles despre care Biserici Lutherane vorbim) ordinează – sau hirotonesc - femei ca pastori, diaconi sau vicari, lucru despre care Biserica Lutherană Confesională învață că este o practică împotriva Scripturii. De asemenea, datorită comuniunii depline cu Bisericile Calvine dar în anumite locuri li ocazii și cu Biserica Romano-Catolică, cu Bisericile Ortodoxe și, uneori, chiar cu cele Neo-Protestante, credința acestor Bisericilor Lutherane non-confesionale a devenit un mixt de doctrine Lutherane si non-luterane, fiind afectată inclusiv învățătura cu privire la Sacramentul Euharistiei. Mai mult, in mai multe locuri din Europa si America de Nord, Bisericile Lutherane non-confesionale celebrează căsătoriile gay si chiar ordinează pastori homosexualii practicanți (lucrul acesta din urmă nu este deloc străin nici de Romania, din păcate). Așa dar, vedem clar faptul că Bisericile Lutherane Confesionale și toate celelalte Biserici Lutherane (pe care în general le numim "liberale" deoarece credința lor este fundamentată pe scoală de teologie liberală germană) nu mai mărturisesc o credință comună. 

Prin faptul că împărtășim cu Sacramentul Euharistiei numai pe aceia care aparțin Bisericii noastre, noi nu căutăm să discredităm alte Biserici Luterane sau Non-Luterane ci doar căutăm să continuam o practică bisericească regăsită în Biserica Apostolică și în Biserica Post-Apostolică și care a caracterizat Biserica Lutherană din Secolul al XVI-lea. Se poate studia acest lucru în Cartea Concordiei, în special în Formula Concordiei, dar nu numai. Martin Luther însuși a susținut comuniunea închisă pentru Sacramentul Euharistiei. De asemenea, practica aceasta este împărtășită în prezent si de alte Bisericii conservatoare, precum sunt Bisericile Ortodoxe Răsăritene. Practicarea comuniunii închise ar trebui, cel puțin, să fie o practică a tuturor Bisericilor care mărturisesc faptul că trupul și sângele Domnului Isus Cristos sunt substanțial prezente în Sacramentul Euharistiei. Deoarece majoritatea covârșitoare a Bisericilor Protestante și Neo-protestante predică o prezență simbolică a lui Cristos în Sacramentul Euharistiei, pentru acestea nu este nici o problema cui sunt oferite simbolurile acestea și practică o comuniune deschisă.