Martin Luther despre Evanghelia lui Cristos ÎN ”o SCURTă instrucțiune despre ce să cauți și să aștepți în Evanghelie” (1521)

Reformatorul Martin Luther ne spune în lucrarea lui: ”O scurtă instrucțiune despre ce să cauți și să aștepți în Evanghelie” (1521) faptul că cea mai tristă apropiere de Evanghelie și de Epistole pe care am putea să o avem este aceea de a le considera ca fiind niște cărți a poruncilor sau a legilor. Adică niște cărți sfinte în care suntem învățați ceea ce trebuie să facem ca să fim mântuiți și în care Domnul Isus Cristos ne este prezentat ca un exemplu de trăire a acestor porunci, un exemplu pe care noi trebuie să îl urmăm dacă vrem să fim plăcuți lui Dumnezeu și să avem viața veșnică. Acolo unde domină această formulă de apropiere de Evanghelii și de Epistole, oamenii continuă să fie prizonieri în întunericul păgânismului.

Este foarte adevărat faptul că Evangheliile și Epistolele vorbesc despre ceea ce Domnul Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu devenit om, a trăit, a făcut și a predicat. Dar, conform lui Martin Luther, Evangheliile și Epistolele sunt discursul lui Dumnezeu despre Fiul său care vine în lumea aceasta a păcatului, devine om, trăiește, suferă, moare și învie pentru noi și pentru mântuirea noastră și care este făcut Domn peste absolut toate lucrurile. Evangheliile prezintă acest discurs într-o formă mai detaliată, prezentând momente importante din viața și din învățătura predată de către Domnul Isus Cristos. Și pentru că este un singur Domn Isus Cristos, și Evanghelia este una. Epistolele prezintă acest discurs cu privire la viața și învățătura Domnul Isus Cristos însă le expune pe acestea sub forma unor rezumate teologice. De aceea, spunem faptul că Epistolele sunt, la rândul lor, Evanghelie deoarece acestea predică Evanghelia. 

În opinia lui Martin Luther, atunci când anumite Biserici Creștine predică faptul că Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Cristos, a devenim om în lume noastră cu scopul de a fi un exemplu viu și vizibil pentru noi cu privire la cum trebuie noi să ascultăm de poruncile lui Dumnezeu pentru a fi plăcuți lui Dumnezeu și, de asemenea, pentru a ne demonstra faptul că aceste porunci pot să fie ținute de om dacă acesta vrea să le împlinească și își găsește plăcerea în aceste porunci, cel care a coborât din cer pe acest pământ să fie Mântuitorul nostru din păcat este transformat ilegitim într-un nou Moise iar Evanghelia este transformată ilegitim într-o nouă lege.

Este foarte adevărat faptul că Evanghelia îl prezintă pe Domnul Isus Cristos ca fiind un împlinitor al poruncilor lui Dumnezeu și la fel de adevărat este faptul că în Cuvântul lui Dumnezeu ni se cere să fim niște imitatori ai lui Cristos. Dar, Martin Luther afirma faptul că dacă tot ceea ce noi vedem atunci când citim Evanghelia sunt doar aceste două aspecte, atunci Bisericile noastre nu vor naște niciodată creștini ci numai ipocriți. Învățătura fundamentală a Evangheliei este aceea care ne spune că înainte de al lua pe Domnul Isus Cristos ca un exemplu de trăire a poruncilor lui Dumnezeu și să călcăm pe urmele lui în trăirea voii lui Dumnezeu, noi trebuie să îl vedem pe Domnul Isus Cristos ca fiind darul pe care Dumnezeu îl dă lumii întregi, adică nouă. Luther afirmă faptul că trebuie să îl vedem pe Domnul Isus Cristos ca dându-se pe sine pentru noi și pentru mântuirea noastră și să vedem ceea ce Domnul Isus Cristos a trăit și a suferit ca fiind pentru noi. Trebuie să îl vedem pe Domnul Isus Cristos împlinind Legea pentru noi și murind pe cruce pentru păcatele noastre. Cu alte cuvinte, trebuie întâi să îl vedem și să îl credem pe Domnul Isus Cristos ca Mântuitorul nostru din robia păcatului, a morții și a diavolului. 

Și exact despre aceasta este Evanghelia în opinia reformatorului Martin Luther. Despre Domnul Isus Cristos ca Mântuitorul nostru din robia păcatului, a morții și a diavolului. Și aceasta înseamnă să predici Evanghelia. Anume să predici faptul că tot ceea ce Domnul Isus Cristos a trăit și a suferit au fost pentru ca noi să fim mântuiți din robia păcatului, a morții și a diavolului. 

Evanghelia ne spune faptul că Dumnezeu ni l-a dat nouă pe Fiul său. Ni l-a oferit nouă ca deplin înlocuitor al nostru. Domnul Isus Cristos a împlinit toate poruncile lui Dumnezeu fără excepție și în mod perfect pentru noi sau în dreptul nostru, ca înlocuitor al nostru înaintea Legii. Apoi, spune Luther, Domnul Isus Cristos a murit pe cruce înaintea Legii, deoarece el a luat asupra sa toate păcatele noastre și a plătit prețul cerut de către Lege de la cel păcătos. Evanghelia este despre Dumnezeu care ni-l dă pe Fiul său, Domnul nostru Isus Cristos, ca să fie înlocuitorul deplin al nostru înaintea Legii. Astfel, el devine Mântuitorul nostru din robia păcatului, a morții și a diavolului în care fiecare dintre noi a ajuns prin încălcarea Legii. 

În opinia lui Martin Luther, doar după ce înțelegem acest lucru fundamental vom avea capacitatea de a înțelege corect și pe deplin și toate celelalte aspecte. Doar după ce vom înțelege foarte bine acest aspect fundamental vom putea să fim capabili să îl luam pe Domnul Isus Cristos ca exemplu și să călcăm pe urmele sale în ceea ce privește trăirea noastră în relație cu Dumnezeu și cu aproapele nostru. 

Teologia lui Martin Luther învață faptul că Evanghelia are ca învățătură fundamentală nu Cristos ca exemplu pentru viața noastră ci Cristos ca Mântuitorul vieții noastre. Mai precis, focusul Evangheliei este pe Cristos ca dar al lui Dumnezeu pentru omul păcătos. Doar credința în Cristos ca dar al lui Dumnezeu pentru noi ne face să fim creștini cu adevărat. Credința în Cristos ca exemplu oferit nouă cu privire la cum să împlinim poruncile lui Dumnezeu nu ne face niciodată creștini. Aceasta deoarece Cuvântul lui Dumnezeu ne învață faptul că doar prin credința în Cristos ca dar al lui Dumnezeu pentru noi vom putea noi să călcăm pe urmele lui Cristos, urmând exemplu lui. Călcarea noastră pe urmele lui Cristos este fructul sau consecința credinței noastre în Cristos ca dar al lui Dumnezeu pentru noi. De aceea, în opinia lui Luther, Evanghelia nu este o carte a poruncilor lui Dumnezeu pe care noi trebuie să le împlinim ci este o carte a promisiunilor lui Dumnezeu cu privire la mântuirea noastră din robia păcatului, a morții și a diavolului, după cum ne spune reformatorul în lucrarea sa: ”O scurtă instrucțiune despre ce să cauți și să aștepți în Evanghelie” din 1521. 

Conform lui Martin Luther, Evanghelia este o carte despre promisiunea lui Dumnezeu conform căreia Cristos este darul lui Dumnezeu pentru noi, pentru mântuirea noastră. Iar predicarea Evangheliei nu este o predicare a poruncilor de care noi trebuie să ascultăm dacă vrem să fim mântuiți sau dacă vrem să rămânem în mântuire și să nu cădem. Predicare Evangheliei este despre nimic altceva decât Cristos ca dar al lui Dumnezeu pentru noi pentru mântuirea noastră din robia păcatului, a morții și a diavolului în care am ajuns tocmai datorită eșecului și neputințelor noastre de a asculta de poruncile lui Dumnezeu. 

Evangheliile și Epistolele ne conduc să vedem toate aceste lucruri minunate. Ele ne conduc să vedem cum toate scrierile Sfinților Profeți își găsesc împlinirea în Domnul Isus Cristos. Aceasta deoarece, conform lui Martin Luther, toate scrierile Sfinților Profeți sunt despre această promisiune pe care Dumnezeu o face omului păcătos în al da pe Cristos ca dar pentru noi. De aceea, Sfântul Apostol Paul vorbește despre faptul că Evanghelia ne arată cum Dumnezeu și-a împlinit promisiunile făcute nouă prin Sfinții Profeți, adică prin Vechiul Testament. Toate promisiunile Vechiului Testament vizează această zi a Domnului în care Dumnezeu ni-l dă pe Fiul său, Domnul nostru Isus Cristos, ca dar al lui pentru noi, ca Mântuitor al nostru din robia păcatului, a morții și a diavolului. 

Luther este de părere că ori de către ori facem din Evanghelie o carte a poruncilor lui Dumnezeu și ori de câte ori predicăm Evanghelia ca fiind despre modul în care noi trebuie să ascultăm de aceste porunci pentru a fi mântuiți sau pentru a rămâne în mântuire avându-l pe Cristos ca exemplu de ascultare, noi transformăm Evanghelia într-o Lege iar pe Cristos într-un Moise. Când procedăm în acest fel nefericit, noi îl transformăm pe Cristos într-un simplu instructor și îl dezbrăcăm de calitatea lui de Mântuitor al nostru din păcat. Aceasta este marea minciună a Papei de la Roma împotriva căreia Reformatorul Martin Luther s-a ridicat în Secolul al XVI-lea.

La fundamentul ei, Reforma Luterană din Secolul al XVI-lea a fost despre readucerea la viață a învățăturii Evangheliei despre Cristos ca dar al lui Dumnezeu pentru noi împotriva învățăturii papale despre un Cristos ca exemplu pentru noi în trăirea poruncilor lui Dumnezeu, o trăire prin care avem să fim mântuiți. Reforma Luterană din Secolul al XVI-lea și teologia lui Martin Luther este despre Evanghelie nu ca fiind o carte de porunci de care noi trebuie să ascultăm pentru a fi mântuiți sau pentru a rămâne în mântuire deoarece exact aceasta era învățătura pe care Biserica Romano-Catolică o preda la acea vreme și pe care continuă să o predea și în prezent. Reforma Luterană din Secolul al XVI-lea a fost și rămâne despre Evanghelie ca promisiunea lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră din robia păcatului, a morții și a diavolului. Despre Evanghelia care ne vorbește despre ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi în și prin Fiul său pe care l-a dat pentru noi, și prin a cărui ascultare de Lege, moarte la cruce pentru păcatele noastre și înviere din morți noi suntem eliberați din blestemul Legii și din robia păcatului, a morții și a diavolului și suntem restaurați ca fiii și fiicele lui Dumnezeu în Cristos.