Liturghia, școala de teologie pentru popor

În Biserica Luterană, teologia și liturghia sunt strâns unite, într-un mod organic, inseparabil, deoarece nu există liturghie autentică fără teologie, și nici teologie autentică fără liturghie. 

Liturghia nu este doar o prestație teatrală omenească sau o celebrare simbolică lucrată de către om, ci liturghia este locul real unde Dumnezeu însuși slujește poporul său, oferind harul Său prin mijloacele harului - predicarea Evangheliei și administrarea Sfintelor Sacramente - care sunt audibile și vizibile. 

Nucleul Teologiei Reformei Lutherane este doctrina justificării omului păcătos înaintea lui Dumnezeu numai prin credință, numai prin har, numai prin Cristos, fără niciun aport din parte meritelor sau faptele personale. Aceasta este învățătura pură a Cuvântului lui Dumnezeu și a Reformei Lutherane din Secolul al XVI-lea. Această teologie a justificării numai prin credință cere ca liturghia să nu mai fie văzută ca fiind o jertfă adusă de către oameni sau de către Biserică lui Dumnezeu - așa cum se întâmpla în liturghia medievală dar se întâmplă și în liturghia Bisericilor Romano-Catolice și Ortodox-Răsăritene - ci sa fie văzută ca fiind un dar al lui Dumnezeu pentru oameni — adică Dumnezeu vine cu harul său și slujește omului în liturghie.

Astfel, Biserica Lutherană nu mai consideră liturghia ca fiind o lucrare omenească pe care Dumnezeu să o recompenseze cu binecuvântările sale mântuitoare ci consideră liturghia ca fiind lucrarea lui Dumnezeu pentru om, lucrare prin care Dumnezeu oferă harul său, adică iertarea păcatelor celui păcătos, prin intermediul predicării Cuvântului și a administrării Sfintelor Sacramente.

Martin Luther era foarte conștient de faptul că majoritatea credincioșilor nu citesc și nu studiază teologie. Mai degrabă, majoritatea credincioșilor aud, experimentează și trăiesc teologia Bisericii în închinarea liturgică a Bisericii. Astfel, prin participarea la liturghie, credincioșii aud și învață Evanghelia. Prin participarea la liturghie, poporul lui Dumnezeu învață despre iertarea păcatelor pe care o primim în Cristos, Fiul lui Dumnezeu care devine om asemenea nouă și se oferă pe sine ca jertfă pentru păcatelor noastre, pentru noi și pentru a noastră mântuire. 

În liturghia Bisericii Lutherane, credincioșii Lutherani gustă plinătatea teologiei Lutherane. Ei aud Cuvântul Evangheliei predicat, un Cuvânt care le proclamă iertarea păcatelor, doar de dragul jertfei lui Cristos, tuturor acelora care cred Cuvântul și se pocăiesc de păcatele lor. Apoi, credinciosii  primesc cu adevărat trupul și sângele lui Cristos în Sacramentul Euharistiei, care nu este altceva decât Cristos cel jertfit și înviat pentru noi care ni se dă nouă pentru noi și pentru a noastră mântuire. Pentru toate aceste daruri mântuitoare, credincioșii Lutherani îl laudă pe Dumnezeu cu rugăciuni de mulțumire și cu cântări pline de Scriptură.

În Biserica Lutherană Confesională, liturghia este expresia vie a Evangheliei pentru că liturghia Bisericii Lutherane este în totalitatea ei despre Dumnezeu care ne vorbește în predicarea Cuvântului; care ne iartă în proclamarea Absoluțiunii și care ne hrănește cu sine în Sacramentul Euharistiei, toate acestea pentru noi și pentru a noastră mântuire. De aceea, liturghia și teologia sunt de nedespărțit în Biserica Lutherană. Deoarece Cuvântul și Sacramentul sunt în centrul Liturghiei ci nu prestațiile umane. Astfel, în Biserica Lutherană Confesională, liturghia nu doar reflectă teologia ci este spațiul sacru în care se naște și se hrănește credința în aceia care aud predicat că sunt mântuiți numai prin har, doar prin credință, doar datorită jertfei lui Cristos și învață să trăiască hrănindu-se din promisiunile lui Dumnezeu, primind trupul și sângele lui Cristos. 

Fără teama de a comite o eroare, putem să spunem faptul că liturghia păstrează învățătura Bisericii Lutherane de-a lungul generațiilor, chiar și atunci când cultura se schimbă. Astfel, în Biserica Luterană Confesională, păstrarea formei liturgice (ordinea slujbei, rugăciunile, imnurile) reprezintă un act de fidelitate față de Evanghelie și față de moștenirea teologică a Reformei Lutherane. Toate acestea deoarece Liturghia Bisericii Lutherane Confesionale reflect în mod credincios teologia Confesiunilor Lutherane din Secolul al XVI-lea. 

Atunci când în Liturghie ne mărturisim păcatele, noi, lutheranii confesionali, învățăm și mărturisim teologia care ne spune faptul că suntem păcătoși și suntem total dependenți de mila lui Dumnezeu pentru că nimic din noi înșine nu ne poate elibera de păcatele noastre. Atunci când în liturghie primim cu credință absoluțiunea păcatelor, noi, lutheranii confesionali, învățăm și mărturisim teologia care ne spune faptul că suntem justificați înaintea lui Dumnezeu numai prin Cristos, numai prin har și primim acestă iertare doar prin credința în promisiunea lui Cristos pe care o avem în Evanghelie. Atunci când în Liturghie ascultăm Cuvântul proclamat prin predicare, noi, lutheranii confesionali, învățăm și mărturisim teologia care ne spune faptul că Dumnezeu ne vorbește despre iertarea păcatelor noastre în Sfântul său Cuvânt și tot ceea ce privește mântuirea noastră vine la noi numai și numai prin Sfânta Scriptură. Atunci când în Liturghie ne mărturisim credința rostind Crezul Bisericii, noi, lutheranii confesionali, învățăm și mărturisim teologia care ne spune faptul că în Cristos suntem chemați să ne mărturisim public credința în conformitate cu ceea ce Dumnezeu ne-a revelat în Cuvântul Său. Această mărturisire a credinței nu este doar un examen de cunoștințe teologice ci este o mărturisire publică a încrederii noastre totale în tot ceea ce Dumnezeu ne vorbește în Cuvântul său. Atunci când în Liturghie ne împărtășim cu Sacramentul Euharistiei, noi, lutheranii confesionali, învățăm și mărturisim teologia care ne spune faptul că Domnul Isus Cristos ni se dă cu trupul și cu sângele său pentru iertarea păcatelor noastre și că prin această împărtășire a noastră cu trupul și cu sângele său noi primim toate acele binecuvântări pe care Cristos le-a câștigat pentru noi la cruce.

Astfel, liturghia Bisericii Lutherane reflectă în mod fidel teologia Reformei Lutherane din Secolul al XVI-lea prin faptul că este cristocentrică, concentrându-se exclusiv pe Cristos și pe mântuirea lucrată de către acesta la cruce pentru fiecare dintre noi; este catehetică, deoarece ea ne învață credința Reformei Lutherane prin forme vizibile, audibile, palpabile și participative; este sacramentală, concentrându-se pe lucrarea pe care Dumnezeu o face pentru mântuirea noastră prin mijloacele externe ale harului; și este populară deoarece totul are loc în limba poporului și pe înțelesul poporului. 

În concluzie, liturghia în Biserica Lutherană Confesională este o expresie practică a teologiei mântuirii prin har, prin credință, în Cristos, conform revelației lui Dumnezeu în Sfânta Scriptură. Dacă liturghia transmite poporului teologia, atunci putem să spunem că liturghia este o voce a Evangheliei către poporul lui Dumnezeu și asigură faptul că învățătura Bisericii va rămâne curate de-a lungul timpului. Practic, liturghia Bisericii devine o adevărată școală de teologie pentru întreg poporul ci nu doar pentru teologi. Astfel,  în Biserica Lutherană Confesională, liturghia nu este un decor al teologiei, ci este însăși expresia vie, reală și lucrătoare a teologiei deoarece în liturghia Bisericii Lutherane Confesionale se vede, se aude, se cântă și se trăiește în teologia corectă a Reformei Lutherane din Secolul al XVI-lea.