Liturghia - slujirea lui Cristos pentru omul credincios

Cuvântul Liturghie provine din termenul grecesc λειτουργία, care însemna inițial un serviciu public, prestat de către un binefăcător în favoarea comunității. În Antichitate, acest binefăcător putea fi un om bogat sau influent care, din proprie inițiativă, oferea hrană, construia o fântână sau făcea alte servicii pentru binele cetății. În sensul originar, liturghia era o lucrare făcută în beneficiul altora.

Aceasta este și semnificația fundamentală a termenului în context creștin: Liturghia. Aceasta este slujirea pe care Dumnezeu o face poporului Său, prin Domnul nostru Isus Cristos. Nu este mai întâi ceea ce oamenii îi oferă lui Dumnezeu, ci ceea ce Dumnezeu dăruiește oamenilor: harul, iertarea, viața veșnică, prin mijloacele harului – predicarea Cuvântului și administrarea Sfintelor Sacramente.

În Bisericile Ortodoxe Răsăritene și în Biserica Romano-Catolică, preotul celebrează Liturghia în numele Episcopului. El este văzut ca un mijlocitor între Dumnezeu și popor, aducându-i lui Dumnezeu o jertfă de mulțumire în numele credincioșilor și slujind poporului în numele lui Dumnezeu. În aceste tradiții, deși Liturghia are un caracter sacramental și ceremonial, accentul cade pe slujirea preotului și pe eficiența rituală a actului liturgic. A urmat preotul cu strictețe rânduiala liturgică? A cântat el suficient de frumos pentru ca Liturghia să fie una autentică și plăcută Domnului?

Însă în teologia lutherană confesională, accentul în Liturghie cade cu totul altundeva. În Biserica lui Cristos, Liturghia nu este despre slujirea preotului sau a pastorului, ci este despre slujirea lui Dumnezeu către și pentru poporul Său. Este Domnul Isus Cristos cel care vine în mijlocul Bisericii sale și slujește, oferindu-se pe Sine prin și în Cuvântul predicat și prin și în Sfintele Sacramente administrate conform instituirii Sale.

Sfântul Ciprian de Cartagina a spus pe drept cuvânt: „Extra Ecclesiam nulla salus” - „în afara Bisericii nu există mântuire”. Această afirmație este pe deplin acceptată și mărturisită de către Biserica Lutherană. Însă se pune întrebarea: care este acea Biserică în afara căreia nu există mântuire? Răspunsul nostru este următorul: Biserica lui Cristos nu este o instituție vizibilă, nu este o clădire și nici nu este un oficiu ierarhic. Biserica adevărată este adunarea credincioșilor în jurul Amvonului și a Altarului, locurile unde Cuvântul lui Dumnezeu este predicat curat și complet și Sfintele Sacramente sunt administrate conform poruncii și instituirii lui Cristos. Aceasta este Biserica cea adevărată, în afara căreia nu există mântuire, pentru că acolo, în mijlocul poporului Său, Cristos este prezent și slujește spre iertarea păcatelor și spre mântuirea tuturor acelora care cred.

Dacă Cuvântul lui Dumnezeu este predicat complet și cu fidelitate de către păstorul Bisericii, atunci acea predicare este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă Sfintele Sacramente sunt administrate potrivit instituirii lui Cristos, atunci nu păstorul este cel care hrănește sufletele, ci Cristos însuși, dăruindu-se pe sine, în trupul și sângele Său, pentru iertarea păcatelor și viața veșnică.

De aceea, spunem că mântuirea se află doar în Biserică, pentru că inima Bisericii este Liturghia, iar inima Liturghiei este Domnul Isus Cristos care vine la noi și ni se dăruiește nouă în mod real și salvator, spre iertarea păcatelor noastre și spre mântuirea noastră.

Această perspectivă distinge în mod clar Biserica Lutherană atât de tradițiile Ortodoxe și Romano-Catolice, cât și de cele Evanghelice (neo-protestante). În teologia noastră, Liturghia nu este o simplă comemorare sau doar o expresie a evlaviei personale. Nu este ceea ce noi aducem lui Dumnezeu, ci ceea ce Dumnezeu ne oferă nouă.

Participând la Liturghie, intrați într-un mod liturgic în Grădina Edenului, suntem conduși către Pomul Vieții care este crucea lui Cristos. După cădere, omenirea a fost izgonită din Eden și îndepărtată de Pomul Vieții. Însă în Liturghie, prin Duhul Sfânt, Dumnezeu ne cheamă din nou, prin predicarea Cuvântului la acest pom. Fructul care ne dă viață este însuși Cristos cel răstignit, dat pentru noi în Sacramentul Euharistiei, pentru ca noi să avem iertarea păcatelor și viață veșnică.

Astfel, Liturghia este slujirea mântuitoare a lui Dumnezeu pentru poporul Său. În cadrul ei, Cristos este prezent cu adevărat, nu doar simbolic, ci în trupul și sângele Său, pentru iertarea păcatelor. În Biserica Lutherană Confesională, nici păstorul, nici adunarea nu sunt centrul închinării. Liturghia noastră nu este homocentrică, ci este teocentrică și cristocentrică. Cel care slujește în Liturghie este Cristos, iar el este centrul întregii celebrări.

Prin urmare, Liturghia Bisericii Lutherane Confesionale nu este slujirea pe care noi o aducem lui Dumnezeu - așa cum o înțeleg neo-protestanții - și nici o jertfă adusă de preoți în numele poporului - așa cum este în teologia romano-catolică sau ortodoxă. Liturghia este slujirea divină a Domnului Isus Cristos pentru noi, în care Dumnezeu oferă, iar și iar, beneficiile morții și învierii Fiului Său, pentru mântuirea celor care cred.

Așadar, Liturghia nu este despre om, nu este nici măcar despre pastor sau preot. Este doar despre Domnul Isus Cristos, care este prezent în mijlocul poporului Său și care își slujește Biserica, dăruindu-i harul, iertarea și viața veșnică în și prin predicarea Evanghelie și în Sacramentul Euharistiei.