Lex Orandi, Lex Credendi, Lex Vivendi și identitatea Lutherană

Principiul "Lex Orandi, Lex Credendi, Lex Vivendi" explică efortul misionar complex al Bisericii Lutherane Confesionale în această arie a lumii.

Misiunea Lutherană Confesională este despre predicarea Evangheliei lui Cristos așa cum aceasta a fost interpretată și predicată de către Reforma Lutherană din Secolul al XVI-lea. Despre această interpretare a Sfintelor Scripturi pe care o găsim în Confesiunile Lutherane din Secolul al XVI-lea și care formează Cartea Concordiei (1580), noi, Lutheranii confesionali, credem și mărturisim că este dreapta credință pe care a crezut-o, mărturisit-o și trăit-o Biserica Apostolică, Biserica Post-Apostolică și Biserica Reformei Lutherane din Secolul al XVI-lea. Acesta este motivul pentru care - deși suntem considerați învechiți, încăpățânați și naivi - noi, Lutheranii confesionali, insistăm să credem, să ne închinăm și să trăim după cum au făcut-o strămoșii noștri acum cinci sute de ani dar și strămoșii noștri de acum două milenii.

Noi, Lutheranii Confesionali, credem și mărturisim faptul că suntem cu adevărat o Biserică Paleo-Lutherană deoarece credem, ne închinăm și ne trăim credința după cum au făcut-o Lutheranii din Secolul al XVI-lea. De asemenea, credem și mărturisim faptul că suntem o Biserică Paleo-Creștină deoarece credem, ne închinăm și ne trăim credința după cum au făcut-o creștinii din perioada Apostolică și Post-Apostolică a Bisericii.

Revenind la misiunea Bisericii Lutherane Confesionale, aceasta, pentru a fi una completă, trebuie să atingă toate aceste planuri pe care le exprimă conceptul: "Lex Orandi, Lex Credendi, Lex Vivendi". Mai precis, misiunea noastră atinge credința, închinarea și chiar viața în aspectele ei non-liturgice. Astfel, cel puțin din perspectiva mea, a fi Lutheran înseamnă a cunoaște, a împărtăși și a mărturisi o credință Lutherană; înseamnă a te închină conform valorilor liturgice predicate și practicate de către Reforma Lutherană dar, în egală măsură, înseamnă și ați trăi viața în acord cu anumite valori avansate de către Reforma Luterană din Secolul al XVI-lea.

Ca pastor Lutheran, cred cu tărie în principiul "adiaphora" și fac distincția între chestiunile fundamentale mântuirii respectiv acele aspecte secundare, aspecte care nu au nici un fel de impact cu privire la mântuirea noastră și care, ca atare, rămân mereu la libertatea creștinului de a le crede, mărturisi și trăi. De aceea, sunt conștient de faptul că misiunea mea nu trebuie să se consume în direcția chestiunilor "adiaphora" ci trebuie se concentreze pe a predica aspectele fundamentale ale credinței creștine, aspecte care țin în mod efectiv de mântuirea păcatosului. Totuși, de asemenea, trebuie să reținem faptul că eu nu sunt un pastor în genul acelor pastori independenți sau non-denominationali, care se consideră niște "pastori ai Bibliei" (am auzit sintagma aceasta în România). Eu sunt un pastor Lutheran confesional! Aceasta înseamnă, cel puțin în opinia mea, o misiune mult mai complexă. Sunt un pastor al Evangheliei, desigur, dar rolul meu se extinde la a predica și la a fi un exemplu practic a ceea ce numim "identitatea spirituală Lutherană".

Ca pastor Lutheran Confessional, sunt foarte centrat pe ceea ce se numește "identitatea spirituală Lutherană". Sunt suficiente voci în România care spun că identitatea Lutherană este dată de o moștenire genetică sau carnală. Ești genetic sas sau maghiar? Atunci ai dreptul la o "identitate Lutherană". Ești român, eventual născut în tradiția ortodoxă? Atunci ai probleme majore în a te identifica, în opinia acestor oameni, drept Lutheran. Și, totuși, în toate lucrările de teologie Lutherană pe care le-am studiat - incluzând teologi ai Reformei din Secolul al XVI-lea precum: Luther, Melanchthon, Chemnitz, Gerhard, Andreas, Calovius; dar și teologi lutherani moderni și post-moderni precum Walter, Pieper, Schmidt, Sasse, Preus sau Scare - nu am găsit niciunde exprimată teza conform căreia identitatea Lutherană ar fi fundamentată sau dependentă, chiar și în foarte mică măsură, de vreo moștenirea genetică, etnică sau națională.

Studiind însă teologie Lutherană în cel mai profund mod, am descoperit faptul că "identitatea spirituală lutherană" este, de fapt, o identitate exclusiv confesională. Adică, este o identitate bazată pe asumarea și pe mărturisirea unei credințe. Dar nu a oricărei credințe! Ci a credințe care a fost crezută, predicată și trăită de către Reforma Lutherană din Secolul al XVI-lea. Asta înseamnă să fi Lutheran! Nu genetic ci confesional! De aceea suntem cu adevărat Paleo-Lutherani, adică suntem adevărați lutherani. Pentru că mărturisim nealterat exact aceeași credință pe care au mărturisit-o lutheranii din timpul Reformei Lutherane din Secolul al XVI-lea. De aceea suntem cu adevărat Paleo-Creștini. Pentru că mărturisim nealterată credința Bisericii Apostolice și Post-Apostolice. De aceea suntem cu adevărat Lutherani, indiferent de opiniile altora.

Deși prim-planul îl are mereu credința asumată și mărturisită, a fi Lutheran înseamnă și ați trăi credința Lutherană într-un mod Lutheran. Și ajung aici la Liturghia Bisericii Lutherane. A fi cu adevărat Lutheran înseamnă a te închina lui Dumnezeu așa cum au făcut-o strămoșii noștri Lutherani în timpul Reformei Lutherane din Secolul al XVI-lea. Mai mult, a fi cu adevărat Lutheran înseamnă a te închină așa cum au făcut-o strămoșii noștri din Biserica Apostolică și din Biserica Post-Apostolică. Este ușor de observat faptul că noi nu ne închinăm asemenea reformaților, baptiștilor sau penticostalilor. De ce? Pentru că nimeni, niciodată, nu ne-a învățat să ne închinăm în acest mod. Noi ne închinăm asemenea Bisericii Lutherane din Secolul al XVI-lea, celebrând Liturghia conform Reformei liturgice lucrată de către Martin Luther și aprobată de către părinții Reformei Lutherane din Secolul al XVI-lea. Biserica Lutherană Confesională este cu adevărat o Biserică Paleo-Lutherană, adică adevărat Lutherană, deoarece ne închinăm exact așa cum au făcut-o strămoșii noștri Lutherani în timpul Reformei Lutherane din Secolul al XVI-lea. Iar această închinare a Bisericii Lutherane Confesionale este în armonie cu închinarea liturgică a Bisericii Apostolice și Post-Apostolice. Noi, Lutheranii confesionali, nu amestecăm închinarea Lutherană cu forme de închinare non-lutherane, forme provenite din tradițiile reformare, baptiste sau penticostale. Închinarea noastră nu este una reformată, nu este una baptistă, nici una penticostală, pentru că nici credința noastră nu este una reformată, nu este una baptistă și nici una penticostală.

Așadar, Biserica Lutherană Confesională este o Biserică adevărat Lutherană nu pentru că ea moștenește un ADN Lutheran - nu pentru că este compusă din etnici sași sau maghiari - ci pentru ca împărtășește credința și închinarea Reformei Lutherane din Secolul al XVI-lea. Lutheranul Confesional este cu adevărat Lutheran nu pentru că moștenește un ADN săsesc sau maghiar ci pentru că, indiferent de ADN-ul lui, el împărtășește credința și închinarea Reformei Lutherane din Secolul al XVI-lea.

"Lex Orandi, Lex Credendi, Lex Vivendi". Ca Biserică Lutherană Confesională și ca Lutherani Confesionali, credem, ne închinăm și trăim asemenea Bisericii Lutherane din Secolul al XVI-lea. De aceea, nu suntem "un fel de lutherani" și nici nu suntem "altfel de lutherani" ci suntem cu adevărat Lutherani fiind moștenitorii și urmașii Lutheranilor din Secolul al XVI-lea. Nu ne amestecăm credința cu elemente teologice non-lutherane și nici închinarea nu este una de tip reformato-baptisto-penticostal. Astfel, Biserica Lutherană Confesională nu inventează o formă de lutheranism ci moștenește pe deplin lutheranismul Reformei din Secolul al XVI-lea. Asta înseamnă "Lutheran"!

Mai este o componentă pe care vreau să o aduc fugitiv în discuție. Este ceva secundar. Ceva "adiaphora". Lutheranismul are și o latură "culturală". Ea nu te definește absolut deloc ca fiind Lutheran dar este ceva foarte interesant. În cei cinci sute de ani de existență, lutheranismul a influențat într-un mod decisiv lumea aceasta atât din punct de vedere religios cât și din punct de vedere intelectual, cultural, social, politic și economic. Ca pastor Lutheran misionar încerc, în măsură în care este posibil, să povestesc și despre aceasta amprentă socio-culturală a Lutheranismului, în special din zona Europeană. Dar lucrurile acesta încă le descopăr eu însumi. Studiez pentru a le descoperi și a le face cunoscute altora. Acestea însă nu sunt parte din "identitatea spirituală lutherană" deoarece lumea Lutherană nu este aceeași în Europa, America, Africa sau Asia iar comunitățile din aceste regiuni împărtășesc valori culturale, istorice, lingvistice, sociale, economice și politice diferite. Dar acest lucru nu ne oprește sa cunoaștem trecutul și prezentul și din prisma acestor valori.