Despre un ”ad fonteS” lutheran

"Ad Fontes" a fost motto-ul care a animat Renașterea și, în anumite privințe, a marcat Reforma Lutherană din Secolul al XVI-lea. Dacă pentru Renaștere, a reprezentat chemarea pentru întoarcerea la cultura clasică, pentru Reforma Lutherană din Secolul al XVI-lea a fost o chemare la studiul Sfintelor Scripturi în limbile în care au fost scrise (ebraică și greacă) pentru a avea o înțelegere clară asupra Cuvântului lui Dumnezeu dar și o aplecare asupra studiului Sfinților Părinți Post-Apostolici. În felul acesta, Biserica s-a reîntors la sursele ei, la originea ei si fundația ei, mai precis la Cuvântul lui Dumnezeu și la credința Bisericii Apostolice și Post-Apostolice. Spunem faptul că Reforma Lutherană din Secolul al XVI-lea nu a fost altceva decât o reașezare a Cuvântului lui Dumnezeu ca autoritate supremă de în materie de credință și o reinterpretare a Scripturii pe fundamentul Evangheliei. Astfel, Biserica Lutherană din Secolulul al XVI-lea este Biserica Paleo-Creștină fundamentată pe predicarea Sfinților Apostoli. 

Teologia Lutherană este o teologie eminamente biblică și, de asemenea, este o teologie înrădăcinață în teologia patristică. Martin Luther, Melanchthon, Chemnitz, Gerhard și alții fac trimiteri numeroase la Sfânta Scripturiă dar și la teologia Părinților Post-Apostolici. Astfel, Reforma Lutherană din Secolulul al XVI-lea reprezintă reîntoarcerea Bisericii la valorile de credință și de închinare ale Bisericii Paleo-Creștine iar Biserica Lutherană din Secolulul al XVI-lea se dovedește in succesiune cu învățătura ṣi închnarea Bisericii Paleo-Creștine, o succesiune despre care noi spunem că este adevărata ”succesiune apostolică” deoarece fundamentul Bisericii nu este scaunul episcopal ci este credința pe care Biserica o proclamă acestei lumi.

Biserica Lutherană post-modernă are nevoie, cât mai urgent posibil, de un "ad fontes" lutheran. La fel de mult precum a avut-o nevoie și Biserica Medievală la timpul ei. Biserica Lutherană din prezent are nevoie de o întoarcere urgentă la "ad fontes-ul" Bisericii Lutherane din Secolul al XVI-lea. De ce aceasta? Pentru că Lutheranismul Post-modern a ajuns un fel de caricatură a Lutheranismul din Secolul al XVI-lea, Secolul Reformei, exact așa cum Biserica Medievală ajunsese o caricatură a Bisericii Apostolice. Teologia lutherană post-modernă și Biserica Lutherană Post-modernă au fost invadate și sufocate de numeroase învățături total străine de Reforma Luterană din Secolul al XVI-lea și, mai grav, total străine de fundamentul dogmatic al Reformei, mai precis de învățăturile Sfântei Scripturi. De aceea, acest "ad fontes" este strigătul de care are atât de multă nevoie Biserica Lutherană din prezent și la care, noi, Lutheranii confesionali, îi chemăm pe toți lutheranii din prezent, indiferent de denominația din care fac parte, să ni se alăture. Să ni se alăture în studiul surselor fundamentale ale credinței noastre Lutherane pentru a vedea unde am deviat de la învățătura Reformei Lutherane din Secolul al XVI-lea și pentru a corecta aceste devieri. Doar în felul acesta vor putea avea siguranța că suntem cu adevărat Bisericii Lutherane și că ceea ce noi proclamăm lumii este credința pe care a proclamat-o Reforma Lutherană din Secolul al XVI-lea, adică acea credință pe care au crezut-o, aparat-o și proclamat-o părinții Bisericii Lutherane precum: Martin Luther, Philiph Melanchthon, Martin Chemnitz, Johannes Gerhard și alții.

Biserica Lutherană Confesională, o fracțiune a tradiției lutherane din prezent, reprezintă acea Biserica Lutherană care s-a întors la "ad fontes"-urile Reformei Lutherane din Secolul al XVI-lea. Este o Biserica Lutherană ancorată în învățătura și în închinarea Bisericii Lutherane din Secolul al XVI-lea. De aceea, Biserica Lutherană Confesională se definește ca fiind Biserica Paleo-Lutherană și, ca atare, ea este în succesiune Biserica Lutherană din Secolul al XVI-lea și cu Biserica Apostolică respectiv Biserica Post-Apostolică în și prin credința crezută, mărturisită și practicată. În acest sens, al succesiunii apostolice. Biserica Lutherană Confesională este cu adevărat Biserica Paleo-Creștină în prezent și așa trebuie să rămână pe viitor. 

Dar cum putem noi, Lutheranii Confesionali - cei care ne asumăm și mărturisim credința creștină așa cum aceasta a fost mărturisită de către Biserica Lutherană din Secolul al XVI-lea în Confesiunile sale din Cartea Concordiei (1580) - să experimentam acest "ad fontes" la Reforma Lutherană din Secolul al XVI-lea? În fapt, aceast tip de "ad fontes" ne dă chiar legitimitatea de a ne declara ca fiind: "Lutherani Confesionali". Suntem ”Lutherani Confesionali” deoarece credința pe care noi o credem, o proclamă și o traim este aceeași credință pe care Reforma Lutherană din Secolul al XVI-lea a crezut-o, a proclamat-o și a trăit-o, expunând-o public în Confesiunile Lutherane de Credință din Secolul al XVI-lea, adică în Cartea Concordiei (1580).

Bisericile Lutherane din prezent, oricare ar fi acestea, pot experimenta acest "a fontes" la Reforma Luterană din Secolul al XVI-lea aplicându-se și studiind teologia Confesiunilor Lutherane așa cum acestea au fost crezute, proclamate public și explicate de către Părinții Bisericii Lutherane din Secolul al XVI-lea. Vorbesc despre cărțile de teologie scrise de către teologi precum: Martin Luther, Philip Melanchthon, Martin Chemnitz, Johann Gerhard, Andreas Quenstedt, Abraham Calovius și mulți alții. Sigur, acestea alături de studiul atent al Confesiunilor Lutherane care formează Cartea Concordiei. 

Să descoperi, să studiezi și să te hrănești cu teologia Reformei Lutherane din Secolul al XVI-lea înseamnă să fi cu adevărat un teolog Lutheran în prezent.

Este legitim oare să ai "curajul" de a te declară Lutheran cu toate că mărturisești o credință străină de Reforma Luterană din Secolul al XVI-lea? Răspunsul este: Nu! Din păcate, însă, în prezent, mulți dintre cei care se numesc lutherani, trăiesc și mărturisesc o credință care este diferită de credința trăită și mărturisită de către Părinții Bisericii Lutherane din Secolul al XVI-lea. De ce? Pentru că, în primul rând, acești lutheranoi post-moderni nu mai cunosc credința pe care au mărturisit-o teologii lutherani din timpul Reformei Lutherane. Astfel, acești oameni – parte a diverselor Biserici Lutherane din prezent – confundă și amestecă credința lutherană, o parte dintre ei cu credințe romano-catolice, alții cu credințe calvinisto-evanghelice ale reformatorilor radicali, alții cu credințele și practicile pietiste, alții sunt marcați în teologia lor de filozofia liberală, și, în cele din urmă, nu puțini au adoptat credințe care aparțin diverselor culte și mișcări neo-protestante. În felul acesta, identitatea teologică și liturgică Lutherană, așa cum ea a fost marcată de Reforma Lutherană din Secolul al XVI-lea, este în prezent distrusă și multe dintre Biserici Lutherane post-moderne predică o teologie non-lutherană și urmează o formă de închinare non-luthernă, proclamând și trăind valori de credință străine Reformei din Secolul al XVI-lea.

În concluzie, interesul Bisericii Lutherane Confesionale în cercetarea teologică este îndreptat spre teologia Părinților Bisericii Lutherane din Secolul al XVI-lea. Cât timp cunoaștem și mărturisim aceeași credință cu cea pe care acești oamenii au mărturisit-o, vom avea convingerea fermă ca suntem în succesiune de credință cu Biserica Paleo-Lutherană și, prin aceasta, avem toată convingerea că suntem în succesiune de credință cu Biserica Paleo-Creștină.

De aceea, cu multă pasiune și bucurie, adresâm absolut tuturor lutheranilor din România, tuturor acelora care se consideră într-un fel sau altul ca find Lutherani, indiferent din ce Biserica Lutherană fac parte, indiferent de etnie și de naționalitate, să ni se alăture în acest demers de ”ad fontes” lutheran. Îi invităm ca împreună, în pace spirituală, să descoperim credința lutherană exact așa cum aceasta a fost crezută, proclamată și trăită de către lutheranii Reformei Lutherane din Secolul al XVI-lea. Întorcându-ne cu toții la originile noastre din Secolul al XVI-lea, vom construi cel mai mare pot ecumenic între noi și, astfel, vom putea realiza unitatea Bisericii Lutherane de oriunde. Pentru că temelia Bisericii Lutherane a fost, este și trebuie să rămână credința pe care o credem și o proclamăm. Dacă noi, Lutheranii, ne întoarcem la a crede și la a proclama aceeași credință pe care Reforma Lutherană din Secolul al XVi-lea a crezut-o și proclamat-o, atunci vom fi cu adevărat Biserica Paleo-Lutherană și Paleo-Creștină, Biserica Apostolică în prezent. 

  AD FONTES!

  Doar așa vom avea legitimitatea de a purta numele de Lutheran și vom fi una în credința crezută și mărturisită!