Despre Slujirea Femeii în Oficiul Pastoral al Bisericii

Nu puține sunt ocaziile în care, atunci când interacționez cu creștini care sunt membrii în diverse Biserici Lutherane altele decât cele declarate ca fiind Confesionale, sunt pus în situația de a răspunde dacă Biserica din care eu fac parte acceptă să ordineze femei sau nu. Cei care au avut o astfel de curiozitate au primit răspunsul meu însoțit de o serie de explicații. Astăzi am hotărât să pun aceste aspecte în scris pentru a înțelege care este poziția Bisericilor Lutherane Confesionale cu privire la ordinarea femeilor în Oficiul Pastoral sau cu privire la implicarea femeilor în slujirea publică a Liturghiei Bisericii.

În prezent, foarte multe culte creștine protestante acceptă și promovează ordinarea femeilor în poziția de pastor, respectiv implicarea femeilor în celebrarea Liturghiei. Între acestea se regăsesc, din păcate, și foarte multe Biserici Lutherane. Ba chiar există denominații luterane în cadrul cărora numărul de femei ordinate depășește numărul bărbaților. În condițiile În care Bisericile Lutherane Confesionale nu ordinează femei pentru slujire ca pastor și nici nu admite ca femeile sa slujească în cadrul celebrării Liturghiei, este mai mult decât necesar să argumentăm acestă poziție pentru a ne face înțeleși de persoanele care doresc să ne cunoască poziția teologică.

Dumnezeu ne învață în Scriptură faptul că femeile nu sunt chemate să poarte această responsabilitate de slujire în Biserica lui Cristos. Iată ce afirmă Sfântul Apostol Paul: „Dumnezeu nu este [un Dumnezeu] al dezordinii, ci al păcii. La fel, în toate Bisericile sfinţilor, femeile să tacă în adunări, căci nu le este permis să vorbească, ci să fie supuse, după cum spune şi Legea! Dacă doresc să înveţe ceva, să-i întrebe pe bărbaţii lor acasă, căci este ruşinos pentru o femeie să vorbească în adunare” (1Cor.14,33-36). Cu alta ocazie, Sfântul Apostol Paul îi scrie Sfântului Timotei, ucenicul sau iubit, următoarele lucruri: “Femeia să înveţe ascultând în tăcere şi să fie supusă în toate, iar eu nu-i permit femeii să înveţe pe alţii, nici să domine bărbatul, ci să stea în linişte,” (1Tim.2,11-12). Tot cu aceasta ocazie, Duhul Sfânt îl inspiră pe Sfântul Apostol Paul să spună cu privire la pastorii Bisericii lui Cristos următoarele: “Este vrednic de crezare acest cuvânt: „Dacă cineva râvneşte episcopatul, doreşte un lucru bun”. Episcopul trebuie să fie fără reproş, bărbatul unei singure soţii, sobru, înţelept, cuviincios, ospitalier, capabil să-i înveţe pe alţii.” (1Tim.3,1-2).

Sfântul Timotei nu este singura persoană căreia Sfântul Apostol Paul îi vorbește cu privire la slujirea femeilor ca pastori. De asemenea, Sfântul Tit primește un sfat similar: “Pentru aceasta te-am lăsat în Créta, ca să duci la îndeplinire ce a mai rămas şi să stabileşti prezbíteri în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit: dacă cineva este fără cusur, bărbatul unei singure soţii, dacă are copii credincioşi, care să nu fie acuzaţi de dezmăţ şi să nu fie rebeli” (Tit 1,5-6).

Sfântă Scriptura ne învață faptul că Dumnezeu a dat Bisericii lui Cristos mai multe daruri printre care și acesta de a sluji ca pastor, sau darul slujirii publice a Bisericii. Noi, în calitate de credincioși, primim ceea ce Dumnezeu ne-a dat în modul și în forma în care El ne-a dat darul respectiv. Îl primim cu mulțumire și cu smerenie, bucuroși de faptul că Dumnezeu este alături de poporul sau răscumpărat și că îl slujește în Biserica lui Cristos. Din acest motiv, indiferent de explicațiile lumii moderne, indiferent de evoluția socială și de conceptele de emancipare a femeilor, o Biserica ancorată în învățătura Sfinților Profeți și a Sfinților Apostoli, adică fundamentată pe învățătura Sfintei Scripturi, nu va ordina niciodată femei pentru slujirea ca pastor. Acest lucru nu este nici pe departe o forma de misoginism deoarece Bisericile Lutherane Confesionale recunosc, apreciază și încurajează emanciparea femeilor și susține dezvoltarea acestora pe toate planurile socio-profesionale și spirituale.

O parte dintre aceia care practică ordinarea femeilor vor aduce argumentul conform căruia Sfântă Scriptură ne învață faptul că suntem una în Cristos. Ei folosesc cuvintele adresate de către Sfântul Apostol Paul credincioșilor din Galatia, cuvinte care afirma faptul că: “nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nici bărbat şi nici femeie: voi toţi sunteţi una în Cristos Isus” (Gal.3,28) ca susținând dreptul femeilor la ordinare. Noi interpretam însă aceste afirmații ale Sfântului Apostol Paul ca referindu-se la o egalitate în ceea ce privește mântuirea în Cristos ci nu la slujba de slujire publică a Bisericii. Cu alte cuvinte, toți oamenii - fie iudei, greci, robi, slobozi, femei sau bărbați - sunt păcătoși și toți au nevoie de Cristos pentru mântuire. Faptul că toți suntem egali în Cristos și toți primim iertarea păcatelor în Cristos și, astfel, suntem justificați și mântuiți, nu înseamnă faptul că toți avem chemarea să fim ordinați ca pastori.

În prezent, cei mai mulți creștini fac din aceasta problemă a ordinarii femeilor o chestiune legată de drepturile omului și declară faptul că împotrivirea față de ordinarea femeilor este o cutuma expirată a tradiției Bisericii. Ceea ce noi, Biserica Lutherană Confesională, afirmăm este faptul că sub nici o formă nu este vorba despre vreo discriminare. Exista numeroase voci astăzi, chiar și în lumea creștină, care afirmă faptul că diferențele dintre un bărbat si o femeie nu mai au nici un fel de influență în lumea modernă sau asupra societății.

Totuși, privind la Sfânta Scriptură, lucrurile nu stau deloc așa. Sfânta Scriptură ne învață faptul că Dumnezeu a creat bărbatul si femeia după chipul său. Cu toate acestea, bărbatul și femeia au fost creați ca fiind doua ființe distincte una de alta. Exista astăzi, spre slava lui Dumnezeu, enorm de multe femei foarte inteligente, educate, talentate, frumoase și capabile de lucruri extraordinare în viața socială. Sunt numeroase femei talentate în artă, în sport, în politică, în științe, în economie și în toate domeniile. Totuși, nu toți oamenii sunt dotați la fel sub toate aspectele. Bărbații, de exemplu, sunt dotați sa fie soți și tați, pe când femeile sunt dotate să fie soții și mame. Rolurile sunt unele complementare dar nu sunt deloc interschimbabile.

Un alt lucru important pe care Bisericile Lutherane Confesionale îl afirmă cu tărie este acela că bărbații și femeile îl slujesc împreună pe Domnul Isus Cristos. Acestă slujire, într-adevăr, nu face nicio deosebire între bărbat și femeie. Nu doar bărbații au obligația divină de al sluji pe Dumnezeu ci și femeile au aceasta obligație, în egală măsura. Totuși, Biserica Lutherană Confesională afirmă faptul că numai bărbații sunt chemați să slujească Biserica în Oficiul Pastoral iar femeile sunt chemate sa fie un ajutor de nădejde în slujire.

De altfel, în Biserica lui Cristos, fiecare creștin are obligația de al sluji pe Dumnezeu.  Nu există o ierarhie la acest capitol. Nu există persoane care sunt chemate să îl slujească pe Dumnezeu mai mult și altele mai puțin. Cu toate acestea, forma de slujire diferă în Biserica lui Cristos. Toți creștinii sunt chemați să slujească dar nu toți sunt chemați să slujească în același mod. Responsabilitatea de a sluji ca pastor este oferită de către Dumnezeu, prin Biserica sa, exclusiv bărbaților. Aceștia sunt calificați să fie reprezentanți ai Domnului Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, în Oficiul Pastoral al Bisericii. Femeile nu pot să fie pastori deoarece Dumnezeu nu le-a mandatat în această direcție de slujire. Putem înțelege foarte clar acest lucru inclusiv din faptul că Domnul Isus Cristos a ales drept Apostoli doar bărbați ci nu si femei.

Revin la un argument prezentat mai sus. Datoria noastră este să primim ceea ce Dumnezeu ne dă ci nu să căutam să primi ceea ce noi ne dorim ca Dumnezeu să ne dea. Bisericile Lutherane Confesionale rămân ancorate în Cuvântul lui Dumnezeu din care înțelegem în mod clar faptul că Dumnezeu nu a permis femeilor să slujească din poziția de pastor. A accepta acest lucru este echivalent cu al onora pe Dumnezeu pentru înțelepciunea Lui și pentru hotărârile Lui. Dumnezeu nu a interzis femeii sa slujească, ci doar a oprit ca aceasta sa slujească în cadrul Oficiului Pastoral.

Acum, după ce am înțeles de ce Bisericile Lutherane Confesionale nu aproba ordinarea femeilor în funcția de pastor - deși le încurajează pe acestea să slujească lui Cristos - doresc sa facem o incursiune în gândirea acelor Biserici care practică ordinarea femeilor și să avansăm câteva explicații cu privire la atitudinea acestora în contrast cu credința pe care noi o promovăm.

Principala diferență dintre Bisericile care ordinează femei și Bisericile care se opun acestei practici nu este dată de modul de interpretate a Sfintelor Scripturi ci de atitudinea față de inspirația și de autoritatea Sfintelor Scripturi în Biserică. Nimeni nu poate să treacă peste afirmațiile Sfântului Apostol Paul și nimeni nu le poate da o alta interpretare decât cea care este dedusa în mod clar. Cuvântul lui Dumnezeu contrazice în mod direct ordinarea femeilor în poziția de pastor. În această situație, căutarea unor metode post-moderne de interpretare a Sfintelor Scripturi este complet inutilă. Pe de alta parte, Sfântă Scriptură nici nu poate să fie aruncă la cos și ignorată. Într-o Biserică în care există pretenția de a fi creștină acest lucru este imposibil. Ceea ce însă au ales să facă Bisericile care ordinează femeile în poziția de pastori este să adopte o atitudine promovată de teologia liberală. Adică, au ales să pună la îndoială inspirația Sfintei Scripturi și, de asemenea, să pună la îndoială autoritatea acesteia pentru Biserica. Și, de aici se desprind două mari direcții. Sunt Bisericii care consideră faptul că Sfântă Scriptură nu este Cuvântul lui Dumnezeu ci doar o colecție de cârti în care anumiți oameni, din anumite perioade de timp, si-au expus propriile idei iar Biserica le-a adoptat ca învățătură cu scopul de ai ghida pe oameni pentru ca aceștia să devină mai buni unii cu alții și astfel să se dezvolte o societate bazată pe noțiunea de bine. În consecință, Sfânta Scriptură nu conține norme ci doar sfaturi sau păreri iar noi nu suntem datori să le punem în aplicare decât în măsura în care le consideram valabile pentru noi și în forma în care le considerăm valabile. Cu alte cuvinte, pentru o societate post-modernă, o societate aflată într-o continuă evoluție, este dificil să spunem care dintre aceste prescripții vechi de mii de ani ar mai putea să fie valabile. Sfaturile Sfântului Apostol Paul sunt considerate valabile doar în conjunctura socio-spirituală din a doua jumătate a Primului Secol. Societatea însă a evoluat de atunci și odată cu societatea e evoluat și credința omului. Credința se post-modernizează și ea în același timp cu societatea umană. Astăzi, afirmă teologia liberală, nu mai putem să gândim și să credem în termenii în care au gândit și crezut Sfinții Apostoli sau Biserica Antică. Din acest motiv, Bisericile liberale iau învățătura Sfinților Apostoli ca un reper mai degrabă istoric ci nu ca pe o autoritate în Biserică. Din acest motiv, ordinarea femeilor nu reprezintă o problemă. Sfântul Apostol Paul se pronunța împotriva ei pentru simplu motiv ca aceasta a fost părerea lui la momentul respectiv. Acest lucru nu înseamnă că dacă Sfântul Apostol Paul ar fi trăit și scris în prezent, el ar mai fi avut aceeași părere cu privire la ordinarea femeilor.

O alta direcție adoptată de către unele Biserici care ordinează femei este fundamentată pe conceptul barthian conform căruia Sfântă Scriptura conține Cuvântul lui Dumnezeu ci nu este în totalitate ei Cuvântul lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, teologul reformat Karl Barth învață faptul că o parte din Biblie este Cuvântul lui Dumnezeu, în special cuvintele spuse în mod nemijlocit de către Isus Cristos, iar o alta parte reprezintă păreri ale oamenilor care au scris cărțile Bibliei. Astfel, pasajele care vorbesc despre faptul că Dumnezeu nu a chemat femeile la slujirea ca pastor sunt doar opinii ale Sfântului Apostol Paul acestea nefiind parte a Cuvântului lui Dumnezeu conținut în Sfântă Scriptură. În consecință, Sfântă Scriptura are autoritate pentru Biserica doar în acele aspecte în care ea conține Cuvântul lui Dumnezeu ci nu părerile autorilor ei umani.

Deci, lucrurile stau în felul următor. Bisericile care nu ordinează femei - Biserici între care se numără si Bisericile Lutherane Confesionale - considera faptul ca Sfântă Scriptura nu doar conține ci este în totalitatea ei Cuvântul lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură este inspirată, este fără greșeala și are autoritate absolută în Biserică. Pe de altă parte, Bisericile care ordinează femei consideră faptul că Sfânta Scriptură fie nu este deloc Cuvântul lui Dumnezeu fie doar conține în ea, în anumite locuri, Cuvântul lui Dumnezeu. În consecință, aceste Biserici nu considera faptul că Sfânta Scriptură este inspirată plenar, poate și chiar conține erori și contradicții și, ca atare, ea nu poate să fie o normă și o autoritate absolută pentru Biserică. Este de datoria Bisericii să vadă care lucruri sunt bune și acceptabile pentru a fi luate în considerare și care lucruri sunt perimate și nu merită atenția unei lumi care a evoluat major în ultimele secole.

Bisericile Lutherane Confesionale nu consideră faptul că trebuie să declanșeze un conflict pe aceasta temă cu acele Bisericii care ordinează femei. Pe de alta parte însă, consideram ca este o datorie a Bisericilor Lutherane Confesionale sa spună adevărul în dragoste, dând mărturie despre credința noastră și susținând faptul că Sfânta Scriptură este în mod plenar Cuvântul lui Dumnezeu, un Cuvânt care ne spune clar faptul că femeile nu au fost chemate de către Dumnezeu să slujească în calitate de pastor. Noi trebuie să avem tăria de a mărturisi ceea ce credem, ceea ce învățăm și ceea ce trăim realmente în viața noastră de credință. Pe de alta parte, noi trebuie sa fim atenți cu acei oameni care aprobă ordinarea femeilor și chiar cu Bisericile care o fac deoarece, din experiență pot să spun ca mulți oameni și multe Bisericii nu înțeleg exact de ce aprobă sau de ce fac acest lucru. Aceștia se bazează, deseori, pe o serie de informații incorecte sau insuficiente în decizia luată de a permite ordinarea femeilor.

Un alt lucru important de remarcat este acela ca Bisericile Lutherane Confesionale nu opresc femeile de la actul slujirii. Există numeroase moduri minunate prin care orice femeie poate să își slujească Mântuitorul. Pot sluji in lucrarea umanitară, în lucrarea de traducere a literaturii creștine, pot sluji ca asistente medicale acolo unde este necesar, pot să slujească în activitatea de consiliere în diverse domenii si așa mai departe. Femeile pot studia teologie și pot merge ca misionari. Sunt atât de numeroase aceste domenii de slujire creștină în care femeile se pot implica încât am lungi foarte mult acest articol dacă le-am enumera aici. Tot ceea ce trebuie noi să facem este să înțelegem și să acceptăm rolul pe care l-am primit de la Dumnezeu în slujire ci să nu ne dorim ceea ce El a decis ca nu trebuie să ne aparțină. Trebuie să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru mila Sa și pentru decizia Sa cu privire la noi ci să nu ne ridicam cu pretenții cu privire la drepturile noastre. Să îi mulțumim lui Dumnezeu ca există ocazii și poziții de slujire pentru fiecare dintre noi. Slujirea lui Dumnezeu trebuie să fie una de plăcere și de dragoste față de Dumnezeu și de aproapele nostru.