DESPRE LEGE ȘI MÂNTUIRE

Începând cu păcatul lui Adam, Legea nu mai este calea spre mântuire pentru omul păcătos. Legea, într-adevăr, ne trimite la sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu și ne cere ca și noi să fim sfinți și drepți. Dar nu ne oferă nici un fel de ajutor în a împlini acest lucru. Legea nu oferă ajutor ci ea doar poruncește, amenință și condamnă omul păcătos.

Să nu uităm faptul că începând cu păcatul lui Adam, absolut toți oamenii vin înaintea lui Dumnezeu ca păcătoși. Nu este niciun om care să nu experimenteze păcatul în viața lui deoarece prin firea noastră toți suntem păcătoși. De aceea, Legea este un blestem pentru fiecare om. Aceasta deoarece omul în firea lui păcătoasă este complet neputincios în a asculta de poruncile lui Dumnezeu.

Legea a fost dată de Dumnezeu nu ca o cale spre mântuire ci ca un memorial al faptului că fiecare omul este mereu și mereu dependent de mila lui Dumnezeu! Legea îl dovedește mereu și mereu pe om ca fiind neputincios în a se ridica pe sine la așteptările pe care Dumnezeu le exprima în poruncile sale. Doar atunci când și ultima fărâmă de auto-îndreptățire a omului este distrusă de către Lege, omul dezbrăcat complet de sine va căuta salvarea la Dumnezeu.

De fapt, din acest motiv Cristos a predicat Legea. Nu pentru că Legea era calea spre mântuire ci pentru ca prin Lege el dorea să distrugă în totalitate stima de sine a omului. Evreii transformaseră deja în mod abuziv Legea într-o cale spre mântuire. De aceea Cristos predică Legea foarte profund, folosind cuvintele: "ați auzit că s-a spus celor din vechime [...] dar eu vă spun" (Mt.5). Cristos predică Legea făcând-o mult mai împovărătoare pentru că orice licărire de speranță în propria persoană să fie distrusă definitiv în om. Privind la Legea predicată de Cristos nu ne rămâne decât să spunem împreună cu Sfântul Apostol Paul: "Om nefericit ce sunt! Cine mă va elibera de acest trup al morții?" (Rom.7,24). Acesta este strigătul unui om care înțelege că Legea nu este salvarea sa ci blestemul său. Este strigătul omului căruia Legea i-a distrus complet stima de sine. Este strigătul omului care nu mai vede în sine nici o speranță de a face voia lui Dumnezeu. Este strigătul de disperare al omului zdrobit de Dumnezeu sub povara Legii.

Dar Cristos nu a venit la noi ca un predicator al Legii ci ca un predicator al Evangheliei, vestea cea bună! El s-a folosit de Lege pentru al aduce pe om la Evanghelia sa deoarece numai un om bolnav are nevoie de medicament iar Evanghelia este medicamentul împotriva păcatului, a morții și a diavolului. Scopul medicului este să ofere tratamentul salvator dar pentru a face asta el trebuie să îl conștientizeze pe pacient cu privire la gravitatea bolii de care suferă. La fel procedează și Cristos. El este "Mântuitorului" dar ca să primit ca atare, el trebuie să îl convingă pe om că are nevoie de un mântuitor din păcat deoarece nu există alte cale de salvare. Legea este, astfel, "computerul tomograf" care îi arată omului cancerul grav de care suferă ucigând în același timp orice speranță că s-ar putea însănătoși de unul singur.

Evanghelia, în schimb, ne vorbește despre "salvarea" pe care Dumnezeu însuși a lucrat-o pentru omul păcătos. Cristos este singura cale de salvare a om din robia păcătui, a morții și a diavolului. Iar Evanghelia este despre Cristos ci nu despre Lege. Nu este despre ceea ce face omul ci despre ceea ce face Cristos. Evanghelia este viața în timp ce Legea este moartea.

Legea ucide în timp ce Evanghelia dă viața. De fapt, "porunca (litera) ucide" de aceea Legea ucide. Legea conține porunci (litera). Dacă Evanghelia ar conține porunci, asemenea Legii, ea ar ucide ci nu ar da viață. Legea spune: "să nu faci [asta] căci dacă vei face vei muri". Evanghelia vine și ne livrează cuvintele lui Cristos care spun: "Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă!" (Mt.11,28). Evanghelia ne aduce cuvintele lui Cristos care spun: "Adevăr, adevăr vă spun: cine crede are viața veșnică" (In.6,47).

Distincția dintre Lege și Evanghelie este o învățătură fundamentală pentru Biserica Lutherană. Fără această distincție nu vom avea niciodată posibilitatea de a înțelege revelația lui Dumnezeu pentru omul păcătos. Cei mai mulți creștini amestecă Legea cu Evanghelia transformat Evanghelia într-o nouă Lege, mai precis "Legea lui Cristos". Evanghelia predicată ca "poruncile lui Cristos" devine o unealtă a morții pentru că Legea nu dă viață ci doar harul dă viață. De fapt aceasta este predicarea profeților falși: Evanghelia ca Lege!

Biserica adevărată se distinge de cele false prin câteva aspecte. Un aspect foarte important care distinge Biserica adevărată de cea falsă este distincția dintre Lege și Evanghelie. Această învățătură este inseparabil legata de învățătură cu privire la justificarea omului păcătos numai prin credință. Atunci când nu se face distincția dintre Lege și Evanghelie nu va fi înțeleasă corect nici doctrina despre justificarea păcătosului numai prin credință. De fapt acest lucru nu este greu de observat. Toate acele Biserici care eșuează în a face distincția dintre Lege și Evanghelie va eșua și în a înțelege doctrina despre mântuirea omului păcătos numai prin har, numai prin credință. O Biserică în care nu se face corect distincția dintre Lege și Evanghelie va amesteca mereu harul lui Dumnezeu cu faptele omului în ceea ce privește mântuirea. Și, din păcate, cele mai multe Biserici care se pretind creștine, ba chiar foarte multe Biserici Protestante, respectiv Evanghelice, eșuează la acest capitol vorbind despre o mântuire în care harul lui Dumnezeu trebuie să se întâlnească cu efortul uman de ascultare față de poruncile lui Dumnezeu. Toate acestea pentru că aceste numeroase Biserici nu reușesc să distingă între Lege și Evanghelie. Nu înțeleg ce este Legea și ce este Evanghelia respectiv ce rol joacă acestea în mântuire. Legea ucide omul vechi în timp ce Evanghelia dă viață omului nou.

Biserica Lutherană Confesională, fidelă interpretărilor pe care Reforma Lutherană din Secolul al XVI-lea le-a formulat Scripturilor, crede în cele trei uzanțe ale Legii: uzul politic (limitarea păcatului cu scopul ca oamenii sa trăiască în pace împreună), uzul teologic (acela de ai arata omului ca este păcătos și de a ucide orice speranță de auto-îndreptățire în om) și uzul Bisericesc (o călăuză a creștinilor pentru o viată de iubire a lui Dumnezeu și a aproapelui). Nici unul dintre aceste trei uzanțe ale Legii nu îl conduce pe om la mântuire. Legea, indiferent de uzanța ei, nu dă viață. Doar Evanghelia lui Cristos dă viață! Creștinul regenerat prin botez este mântuit tot prin credința în Evanghelia lui Cristos ci nu deoarece îl iubește pe Dumnezeu sau pe aproapele său. Nimeni nu va fii vreodată mântui în baza ascultării de Lege ci doar în baza credinței în promisiunea Evangheliei.

Este adevărat ca un creștin "născut din nou" prin Botez este un "om nou". Un om regenerat din "apă și din Duh". Un "om nou" este un om după voia lui Dumnezeu, un om care trăiește voia lui Dumnezeu în viața sa chiar dacă acestă trăire a Legii nu este niciodată perfectă. Totuși, nu trăirea voinței lui Dumnezeu este cea în baza căreia creștinul este mântuit. El este mântuit numai prin credința în Cristos pe baza Evanghelie. Faptele de ascultare de Lege pe care Creștinul le face sunt o consecință a faptului că acesta a fost justificat prin credință.

Ascultarea creștinului de Lege este una imperfectă oricât de mult s-ar strădui. Legea cere o ascultare perfectă ci nu una parțială. De aceea faptele bune ale creștinului, fructe ale justificării doar prin credință, nu pot produce mântuire. Creștinul trăiește în ascultare de Dumnezeu datorită justificării sale și prin credința în Evanghelia lui Cristos. El nu ascută de Dumnezeu pentru ca să fie mântuit ci pentru ca Evanghelia lui Cristos produce în om ascultare prin credință.

De ce are nevoie creștinul de Lege, mai precis de a treia uzanță? Pentru că el își continuă viața într-un trup în care vechiul Adam încă îl chinuie și cu care se războiește non-stop. De asemenea, creștinul trăiește într-o lume a păcatului, o lume care și-a pierdut reperele spirituale. De aceea creștinul are nevoie de Lege. Ca sa lupte împotriva vechiului Adam și să fie călăuzit pe calea lui Dumnezeu în întunericul unei lumi păcătoase. Legea este ca o lanternă, ca un far care ne ajută să stăm în adevărul Evangheliei. Ne arată unde eșuăm în al iubi pe Dumnezeu și în a ne iubi aproapele. Dar Legea este doar o lanternă pe calea mântuirii ci nu calea spre mântuire. Calea spre mântuire este numai Cristos și Creștinul merge pe calea mântuirii numai prin credință, numai prin Evanghelie

Fără Evanghelia lui Cristos nu există mântuire!