Despre adevărată teologie

Ascultând un profesor universitar care predă teologie creștină fundamentală, am înțeles o chestiune foarte importanta și deosebit de interesantă. Este un subiect destul de greu de exprimat deoarece lasă loc la un pericol foarte real atunci când este interpretat greșit. Și tocmai greșit riscă să îl interpreteze mulți dintre acei "puștani spiritual" care, cățărându-se pe ideile radicale ale neo-creștinismului și crezându-se mai înțelepți și mai grozavi în cunoașterea lui Dumnezeu decât Părinții Bisericii, decât Reformatorii și decât marii teologi ai Bisericii - răstălmăcesc credința creștină după bunul plac. Dar nu am încotro și trebuie sa îmi asum acest risc.

Trebuie să recunosc faptul că este surprinzător să descopăr faptul că există suficient de mulți "teologi" creștini post-moderni care ... atenție ... nu cred în Dumnezeu. Ciudat, nu? Dar real! De ce? Pentru că astăzi interpretam diferit ideea de "teologie". Teologia este deseori interpretată în prezent ca un fel de "știință" iar teologul este un fel de "cercetător". Pentru acest tip de "teolog post-modern", Dumnezeu este un fel de "cadavru" pe care îl diseca și pe care își verifică teoriile sau descoperă unele noi.

Da! Există acest risc pentru "cercetătorul în teologie". Riscul este acela că Dumnezeu să devină "cadavrul lui pentru disecție". Depinde de modul în care dorim să ne apropiem de teologie. Căutăm să ne apropiem de o cunoaștere intelectual-științifică a lui Dumnezeu? Atunci, da, Dumnezeu devine "cadavrul" experiențelor noastre intelectual-științifice. Teologia devine, astfel, o cunoaștere despre Dumnezeu exact așa cum cunosc eu numeroase lucruri despre Islanda deși nu am fost niciodată acolo și nu am nicio experiență concretă, personală, cu Islanda, mai mult decât cea pe care o oferă studiul unor cărți sau urmăritul unor emisiuni TV.

Teologia înseamnă - cel puțin din perspectiva mea - mult mai mult decât cunoașterea intelectual-științifică a unor sisteme de credințe religioase, așa cum descoperim la erudiți precum Mircea Eliade, despre care citesc chiar acum. De fapt, pe principiul acesta al lui Dumnezeu care este ”cadavrul pe care facem tot felul de experimente” și descoperim diverse lucruri și-au fundamentat și construit teologia protestanți precum Friedrich Schleiermacher, Adolf von Harnack, Rudolf Bultmann, Paul Tilich dar și mulți alții. Teologia acestora este una complet diferită față de Teologia Reformei Lutherane din Secolul al XVI-lea și, în consecință, complet diferită față de teologia Părinților Bisericii și de teologia Sfinților Apostoli.

De ce? Pentru că adevărata teologie nu se face cu un ”Dumnezeu cadavru”! Adevărata teologie este, în primul rând, fundamentată pe o umblare a teologului cu Dumnezeu. Adevărata teologie este un dialog continuu al teologului cu Dumnezeu ci nu o “disecare științifică” a unui Dumnezeu întins pe o masa de experimente. Adevărata teologie este o relație vie între teolog și Dumnezeu. De aceea, adevărata teologie nu este despre povestea lui Dumnezeu așa cum o descoperă cercetătorul uman ci este despre vorbirea lui Dumnezeu pentru omul păcătos. O vorbire care nu are în centrul ei doar o cunoaștere a ceva despre Dumnezeu ci o experimentare soteriologică (mântuitoare) a lui Dumnezeu. De aceea, adevărata teologie nu poate fi despărțită de experiența justificării păcătosului înaintea lui Dumnezeu prin credință. Adevărata teologie este cea pe care o produce doar omul justificat și regenerat și care este fundamentată pe ceea ce Dumnezeu ”spune” în Cuvânt ci nu pe ceea ce “omul de știință” descoperă examinând ”un cadavru mut”.

De aceea, încep foarte mult să cred faptul ca este deosebit de important pentru Biserica lui Cristos cine anume face teologie și cum face teologie! Pentru că teologia, deși are anumite elemente comune cu știința, ea este mult mai mult decât o știință. Este mult mai mult decât o filozofie. Este mai mult decât o critică literară așa sau o critică de artă. Teologia este o cunoaștere și o exprimare a lui Dumnezeu care vine pe fundamentul umblării teologului cu Cristos și a ascultării lui Cristos de către teolog.

Fără Cristos nu există teologie și nu se poate face teologie. Unde nu este Cristos nu există teolog și nu este cu adevărat teologie. Teologia este o, mai presus de orice, o cunoaștere a lui Dumnezeu împreună cu Dumnezeu ci nu doar o cunoaștere despre Dumnezeu care poate avea loc detașat de Dumnezeu. Sfinții Apostoli, Sfinții Părinți ai Bisericii Antice, teologii Reformei Lutherane din Secolul al XVI-lea dar și teologi din perioada ulterioară care au rămas ancorați în Mărturisirile de Credință Luterane, sunt oameni care nu l-au cunoscut pe Dumnezeu “disecând un cadavru” ci oameni care l-au trăit și cunoscut pe Dumnezeu printr-o reală umblare mântuitoare cu Dumnezeu în și prin Cristos, prin credință și prin ascultarea lui Dumnezeu în revelația sa care este Cuvântul Scripturii.