Despre a fi Lutheran și Confesiunile Lutherane de Credință

În prezent, există foarte multe Biserici, majoritatea covârșitoare în marea familie protestantă, care se mândresc cu faptul ca sunt non-confesionale. Aceste Biserici afirmă astfel: "singura noastră mărturisire de credință este Biblia". Sună foarte bine, desigur, dar este, de asemenea, inadecvat. Cum credeți că ar sta lucrurile în creștinism dacă toată lumea ar spune: "credința noastră este exprimată numai în Biblie"? Imaginați-vă un martor al lui Iehova care vine la ușa dumneavoastră și vă spune: "noi suntem strict o Biserică biblică". Vă sună bine? Are dreptate acest om? Oare mai putem să spunem faptul că există diferențe fundamentale între Martorii lui Iehova și, de exemplu, Biserica Lutherană dacă suntem cu toții niște oameni a căror credință este una în care nu există nimic altceva decât Biblia?

„Confesiunile de Credință”, așa cum le numim noi, sau ”Simbolurile de credință” s-au născut din controversele existente în lumea creștină. În Biserica timpurie a existat, de exemplu, o foarte mare controversă cristologică. Cine este Cristos? Care este relația si legătura lui cu Tatăl și cu Duhul Sfânt? Primele Confesiunile de credință ale Bisericii Creștine – numite: Crezul Apostolilor, Crezul de la Niceea și Crezul Atanasian - la care luteranii confesionali subscriu, au dat răspunsul Sfintei Scripturi la aceste întrebări.

La vremea Reformei din Secolul al XVI-lea una dintre cele mai uzate învățături a fost doctrina justificării numai prin credință. Cum ajunge un păcătos să fie drept în ochii lui Dumnezeu? Această întrebare și altele legate de acesta au primit răspuns în cele șase documente cunoscute drept Confesiuni Lutherane de credință. Este vorba despre: Micul si Marele Catehism ale lui Martin Luther (1529), Mărturisirea de Credință de la Augsburg (1530), Apologia Mărturisirii de Credință de la Augsburg (1531), Articolele Schmalkaldice (1537), Tratat Asupra Puterii și Primatului Papal (1537) și Formula Concordiei (1577).

Confesiunile Lutherane de Credință definesc cine suntem noi, luteranii. În mod ideal, ar fi suficient ca luteranii să spună: "noi suntem creștini biblici”. Dar denumirea de "luteran” nu este protejata de copyright și foarte mulți dintre cei care se folosesc astăzi de acest nume nu au nici pe departe o credință cu adevărat Lutherană ci, nu de puține ori, sunt persoane care au adoptat un sincretism dogmatic și liturgic cu masive influențe reformate sau neo-protestante. Pentru a ne putea numi cu adevărat luterani, noi trebuie sa ne identificăm atât din punct de vedere dogmatic cât și din punct de vedere al închinării cu ceea ce afirmă Confesiunile Lutherane de Credință.

Deși, după cum am văzut, există o varietate de moduri in care s-ar putea răspunde la întrebarea ”ce este un creștin luteran?”, cel mai complet si simplu răspuns este următorul: "un luteran este acea persoană care crede, învață și mărturisește adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu așa cum acestea sunt interpretate și mărturisite în Cartea Concordiei". Lutherane confesionali afirmă faptul că: "Cuvântul lui Dumnezeu este și trebuie să rămână singura sursă, regula și norma de verificare a tuturor doctrinelor" (Formula Concordiei, Declarația Solidă, Articolul IX). Astfel, autoritatea Sfintelor Scripturilor este completă, sigură și finală în teologia Lutherană. Sfintele Scripturi sunt acceptate de către Confesiunile Lutherane de Credință ca fiind „Cuvântul real al lui Dumnezeu”. Biblia este: "Cuvântul pur, infailibil și inalterabil al lui Dumnezeu”. Confesiunile Lutherane de credință reprezintă însă: "baza, regula, și norma care indică faptul că toate doctrinele trebuie să fie judecate în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu "(Formula Concordiei , Declarația Solidă, Reguli și Norme) . Deoarece Confesiunile Lutherane de Credință sunt complet de acord din punct de vedere doctrinal cu Cuvântul lui Dumnezeu, ele servesc drept standard pentru Bisericile Luterane în a determina ceea ce este conform cu Sfintele Scripturi si trebuie predicat și ceea ce nu este și trebuie eliminat.

Reforma Lutherană din Secolul al XVI-lea nu a fost o revoltă spirituala sau sociala, ci mai degrabă a început ca o condamnare sinceră și plină de îngrijorare a acelor falsuri și învățături greșit înțelese care, din păcate, chiar și în prezent, ascund gloria lui Isus Cristos și întunecă mesajul Evangheliei. Ceea ce l-a motivat pe Martin Luther în Reforma sa a fost o preocupare zeloasă pentru Evanghelia lui Isus Cristos. Iată cum explica Confesiunile Lutherane de Credință învățătura pe care o predă Evanghelia: "ființele umane nu au ținut Legea lui Dumnezeu si au păcătuit. Astfel, natura umana a fost coruptă; gândurile, cuvintele și faptele s-au transformat într-o luptă împotriva lui Dumnezeu. Datorită acestui motiv, oamenii se află sub mânia lui Dumnezeu precum și sub pedeapsa cu focurile iadului. Evanghelia, în sensul său strict, învață faptul că oamenii ar trebui să creadă în iertarea păcatelor pe care o primesc de la Dumnezeu și care este prin Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Cristos care a luat asupra Sa blestemul Legii și l-a suportat pentru noi, a ispășit și a plătit pentru toate păcatele noastre. Prin Isus Cristos suntem restaurați, în harul lui Dumnezeu, și obținem iertarea păcatelor prin credință și astfel suntem mântuiți. [...] Aceasta este o veste bună, o veste plină de bucurie, că Dumnezeu nu vrea să pedepsească păcatul ci să-l ierte pentru Cristos” (Formula Concordiei, Declarația Solidă, Articolul X).

Cuvântul "confesional" este folosit într-o varietate de moduri, dar atunci când vorbim despre un luteran confesional ne referim la un luteran care declară public faptul că credința lui este în armonie cu documentele conținute în Cartea Concordiei. În armonie cu aceasta definiție, iată care sunt ultimele cuvinte scrise în Cartea Concordiei: "Prin urmare, este intenția noastră să dăm mărturie în fața lui Dumnezeu și in fața creștinătății, pentru cei care sunt în viață astăzi și pentru cei care vor veni după noi, cu privire la toate articolele controversate ale credinței pe care le-am abordat, că nu exista nici o altă explicație si că aceasta este învățătura noastră de credință. În această credință vom merge în fața tronului de judecată al lui Isus Cristos, prin voia lui Dumnezeu, cu inima neînfricată și, astfel, dând seama de credința noastră, nu vom avea nici un secret. Prin puterea harului lui Dumnezeu, ne propunem să respectăm această mărturisire de credință" ( Formula Concordiei, Declarația Solidă, Articolul XII).

Luteran confesional este o creștin care mărturisește Evanghelia lui Cristos și care crede adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu așa cum acestea sunt interpretate și mărturisite în Cartea Concordiei. Luterani confesionali insistă asupra faptului că toate doctrinele trebuie să fie conforme cu standardele confesionale stabilite de către Confesiunile Lutherane de credință. Un luteran confesional este acel om care onorează Cuvântul lui Dumnezeu. Este dorința lui Dumnezeu ca Sfântă sa Biserică să fie în acord cu privire la doctrină astfel încât toți credincioșii să trăiască în pace unul cu altul, după cum ne spune Cuvântul: ” Vă îndemn, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Isus Cristos, să fiţi toţi în armonie şi să nu fie între voi dezbinări, ca să fiţi desăvârşiţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi simţire” (1Cor.1,10).

Acesta este motivul pentru care considerăm drept o comoara toate mărturisirile prețioase ale adevărului creștin pe care le avem în Cartea Concordiei. Pentru luteranii confesionali, nu există nici o altă colecție de documente sau declarații ale Bisericii lui Cristos care să prezinte atât de clar învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu precum o fac documentele care alcătuiesc Cartea Concordiei, mai precis: Crezul Apostolic, Crezul de la Niceea, Crezul Athanasian, Micul Catehismul al lui Martin Luther, Catehismul Mare al lui Martin Luther, Mărturisirea de la Augsburg, Apologia Mărturisirii de la Augsburg, Articolele Smalkaldice, Tratat Asupra Puterii și Primatului Papal și Formula Concordiei.