Creștinul între Lege și Evanghelie

Rețelele de socializare abundă în creștini plini de râvnă pentru Legea lui Dumnezeu. Acești oameni evlavioși nu ratează nicio zi în care să nu publice mesaje în care se aude vocea Legii. „Fiți credincioși Domnului! Trăiți în evlavie! Fiți treji și vegheați! Împotriviți-vă diavolului”, posta în această dimineață un prieten. Departe de mine să spun că aceste mesaje sunt greșite! Nu, nu sunt! Sunt mesaje biblice. Ele sunt vocea lui Dumnezeu. Sunt vocea lui Dumnezeu care vorbește prin Lege. Toate aceste mesaje ne conștientizează cu privire la faptul că Dumnezeu ne cere, spunând: „sfinţiţi-vă şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt” (Lev. 11,44). Astfel, orice creștin - fie el pastor, preot, prezbiter, diacon sau laic - care ne îndeamnă la sfințenie și la trăirea sfințeniei face un lucru plăcut Domnului, căci vorbește Cuvântul Legii lui Dumnezeu, iar Sfântul Apostol Paul spune: „Legea este sfântă, iar porunca este sfântă şi dreaptă şi bună” (Rom. 7,12). Admit și declar public faptul că nu te poți numi creștin în condițiile în care nu crezi aceste Cuvinte ale lui Dumnezeu, vorbite de către Sfânta Scriptură.

Astfel, toți aceia care predică Legea fac un lucru bun. Însă fiecare mesaj al Legii - fie el vorbit, fie el postat pe rețelele de socializare - lasă în urmă un gol. Un mare gol. Căci una este să cunoști și să crezi ceea ce zice Legea și totalmente altceva este să împlinești Legea. Iar Sfântul Apostol Paul ne spune clar: „nu cei care ascultă Legea sunt drepți la Dumnezeu, ci vor fi justificați cei care împlinesc Legea” (Rom. 2,13). Așadar, pentru a justifica pe cineva, Legea cere împlinirea ascultării de la persoana respectivă. Până la acest punct, noi, creștinii, și Bisericile Creștine de pretutindeni sunt una. Credem cu toții și proclamăm cu toții aceste cuvinte ale Legii! Legea nu îi dezbină pe creștini și nu dezbină Biserica. Legea unește! Asta este clar, cel puțin pentru mine! Ceea ce ne diferențiază nu este Legea, ci Evanghelia! Evanghelia este cea care îi face pe creștini să fie diferiți unii de alții și Evanghelia este cea care creează diferențe între Bisericile Creștine.

Să vă explic mai pe larg...

Spuneam că proclamarea Legii lasă mereu un gol în sufletul creștinului care o aude. De exemplu, văd pe Facebook mesajul unui preot sau pastor, prezbiter sau laic - nimeni nu știe exact ce este cu adevărat respectiva persoană, nici dacă este ortodox, protestant sau neoprotestant - și citesc faptul că trebuie să stau cu Cristos și să mă împotrivesc diavolului! Știu să citesc și cred că asta vrea cu adevărat Dumnezeu de la mine! Iar cuvintele acestea mă împovărează, căci, asemenea Sfântului Apostol Paul, spun și eu: „știu, dar, că în mine, în trupul meu, nu locuieşte nimic bun, pentru că voinţa este prezentă, dar [puterea] de a împlini binele, nu” (Rom. 7,18).

Vreau să stau lângă Cristos, vreau să fac voia lui Dumnezeu și vreau să mă împotrivesc diavolului. Vreau să fiu tare în Cristos, vreau să mă împotrivesc păcatului, vreau să trăiesc în sfințenie. Dar cum să fac asta? Legea, într-adevăr, îmi spune clar și răspicat ce trebuie să fac! Dar nu îmi oferă niciun fel de ajutor când vine vorba de cum să fac ceea ce ea îmi cere. Cum pot eu să împlinesc Legea, un om în care, asemenea Sfântului Apostol Paul, „după omul lăuntric îmi găsesc plăcere în Legea lui Dumnezeu; dar văd o altă lege în mădularele mele, care luptă împotriva legii minţii mele şi mă ţine sclav prin Legea păcatului care este în mădularele mele” (Rom. 7,22-23)? La întrebarea: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” (Fapte 16,30), Legea dă mereu următorul răspuns: „dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile!” (Mt. 19,17). În rest, liniște! Niciun indiciu, nicio scăpare, nicio speranță! Păzeşte poruncile! Și atât! De aceea, în fața Cuvântului Legii nu există nădejde pentru cel păcătos, ci doar disperarea despre care vorbește Sfântul Apostol Paul: „Om nefericit ce sunt! Cine mă va elibera de acest trup al morţii?” (Rom. 7,24). Aceasta deoarece Legea nu mă poate salva, căci tot ceea ce Legea spune, mai mult decât „păzeşte poruncile!” (Mt. 19,17), sunt cuvintele: „Blestemat este cel care nu este statornic în cuvintele legii acesteia ca să le împlinească!” (Deut. 27,26).

Din păcate, majoritatea creștinilor și cele mai multe Biserici Creștine se opresc aici. Se opresc la a proclama Legea. De aceea, majoritatea acelora care caută să fie cu adevărat creștini trăiesc adevărate depresii spirituale. De aceea sunt atât de deschiși să primească orice învățătură superstițioasă. Pentru că Legea îi lasă fără nicio speranță, iar ei, trăind această dramă spirituală, caută suport în orice minciună le este oferită îmbrăcată în haine cât de cât frumoase. Și, așa, găsești multe sute de milioane de creștini care cred că speranța vine de la Fecioara Maria, de la Sfinți, de la moaștele martirilor, de la icoane făcătoare de minuni, de la apa sfințită, de la post, de la rostirea anumitor rugăciuni, de la înconjurarea Bisericii în genunchi, de la pelerinajele la diverse morminte de preoți, de la participarea la diverse ritualuri și ceremonii, de la donarea de bani Bisericii sau de la multe alte lucruri asemănătoare.

Am spus că ceea ce îi desparte pe creștini și Bisericile Creștine nu este Legea, ci Evanghelia. Evanghelia desparte nu pentru că este ceva nesfânt sau rău. Nicidecum! Evanghelia este tot vorbirea lui Dumnezeu pentru om. Doar că este o altfel de vorbire. Este vorbirea lui Dumnezeu despre care Sfântul Apostol Paul spune: „eu nu mă ruşinez de Evanghelie, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om] care crede” (Rom. 1,16). Ca și Legea, Evanghelia este tot a lui Dumnezeu. Vine tot de la Dumnezeu, de aceea putem spune că și Evanghelia este „sfântă şi dreaptă şi bună”. Doar că Evanghelia vorbește altceva decât vorbește Legea.

Dacă Legea vorbește cuvintele care spun: „Dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile!” (Mt. 19,17), Evanghelia vorbește cuvintele care spun: „[Atât de mult] a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe Fiul Său, unul născut, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 17 Pentru că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.” (In. 3,16-17). Dacă Legea vorbește cuvintele care spun: „Blestemat este cel care nu este statornic în cuvintele Legii acesteia ca să le împlinească!” (Deut. 27,26), Evanghelia vorbește cuvintele care spun: „Pe Cel care nu a cunoscut păcatul, El L-a făcut păcat de dragul nostru, pentru ca noi să devenim justificarea lui Dumnezeu în El.” (2 Cor. 5,21). Observați, vă rog, ceva foarte interesant la ceea ce ne spune Sfântul Apostol Paul, anume că Evanghelia vine și pune pe umerii lui Cristos ceea ce Legea pune pe umerii noștri. Dacă Legea leagă povara păcatului pe umerii noștri, spunând: „Sufletul care păcătuiește, el va muri” (Ez. 18,20), Evanghelia leagă povara păcatului pe umerii Domnului Isus Cristos, spunând: „Domnul a făcut să cadă asupra Lui păcatele noastre, ale tuturor” (Is. 53,6) și completează, spunând: „Era străpuns pentru nelegiuirile noastre, lovit pentru păcatele noastre. Pedeapsa care ne aducea pacea era asupra Lui. Prin rănile Lui noi suntem vindecaţi.” (Is. 53,5).

Dacă Legea vine și spune: „Dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile!” (Mt. 19,17), Evanghelia vine și ne spune: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta!” (Fapte 16,31). Cele două afirmații nu se contrazic, pentru că ambele sunt fundamentate pe afirmația conform căreia „Cei drepţi vor moşteni pământul şi-l vor locui pentru totdeauna” (Ps. 37,29). Domnul Dumnezeu însuși ne spune cuvintele: „Căci Eu sunt Domnul care iubeşte dreptatea” (Is. 61,8). De aceea, nimeni care nu este drept nu va avea parte de împărăția lui Dumnezeu, după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu?” (1 Cor. 6,9).

Astfel, mântuirea cere dreptate de la cel care vrea să aibă parte de ea. Și avem două tipuri de dreptate. Dreptatea Legii care spune astfel: „Dreptatea noastră este să avem grijă să împlinim toate aceste porunci înaintea Domnului Dumnezeului nostru, după cum ne-a poruncit” (Deut. 6,25) și dreptatea lui Cristos, despre care citim: „Acum însă, dreptatea lui Dumnezeu s-a revelat în afara Legii, fiind mărturisită de Lege şi de Profeţi, acea dreptate a lui Dumnezeu care [vine] prin credinţa în Isus Cristos pentru toţi aceia care cred” (Rom. 3,21) și, mai apoi: „Pe Acesta Dumnezeu L-a pus ca jertfă de ispăşire, pentru ca, prin credinţa în sângele Său, să-Şi arate dreptatea, trecând cu vederea păcatele din trecut în timpul îngăduinţei Lui Dumnezeu, ca să arate dreptatea Lui în timpul de acum, aşa încât să fie drept şi să-L justifice pe cel care crede în Isus.” (Rom. 3,25-26).

O dreptate este cea pe care noi o lucrăm ascultând și împlinind fiecare poruncă a Legii, fără urmă de eroare. Iar această dreptate ne va duce în Împărăția lui Dumnezeu, după cum citim: „Fă aceasta şi vei trăi!” (Lc. 10,28). O a doua dreptate este dreptatea lui Cristos, pe care Dumnezeu însuși o pune în dreptul, o impută sau i-o face cadou celui care crede mesajul Evangheliei despre Cristos, care „a suferit o dată pentru păcate, El, cel drept, pentru cei nedrepţi, ca să vă ducă la Dumnezeu” (1 Pt. 3,18).

Dacă, citind aceste lucruri, reușești să înțelegi că este foarte adevărat și bun de crezut Cuvântul lui Dumnezeu, care spune prin gura Sfântului Apostol Paul: „Ştim că ceea ce spune Legea o spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu, aşa încât, prin faptele Legii, nu va fi justificat niciun om înaintea Lui, căci prin Lege [vine] numai cunoaşterea păcatului.” (Rom. 3,19-20), atunci nu vei mai căuta soluții pentru obținerea dreptății mântuitoare la Lege atunci când citești mesaje care prezintă vocea Legii pe Facebook. Ci vei căuta soluția în Evanghelia lui Cristos, unde ni se spune foarte clar care este singura soluție posibilă ca să fim credincioși Domnului; să trăim în evlavie; să fim treji și să veghem; să ne împotrivim diavolului etc.

Care este soluția? Cuvântul Evangheliei ne spune că unica soluție este să ascultăm de Domnul Isus Cristos, care ne spune: „Rămâneţi în Mine, şi Eu în voi! După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel care rămâne în Mine şi Eu în El, acela aduce rod mult.” (In. 15,4-5). Astfel, ca să avem parte de dreptatea lui Cristos și, prin aceasta, de mântuire, noi nu putem face absolut nimic decât să rămânem în Cristos. Să fim în Cristos. Căci numai rămânând în Cristos putem să fim mântuiți, după cum citim: „Pentru că fără Mine nu puteţi face nimic.” (In. 15,4-5).

Cum putem însă să știm că suntem în Cristos și că rămânem în Cristos? Cuvântul Evangheliei este singurul care ne vorbește la acest capitol. Ne spune prin gura Sfântului Apostol Paul astfel: „Toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos.” (Gal. 3,27). Da, adevărat este Cuvântul care spune că Dumnezeu ne îmbracă cu dreptatea lui Cristos în botezul nostru, după cum citim: „Am fost înmormântaţi împreună cu El prin Botez în moartea [Lui], pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă.” (Rom. 6,4). În botezul nostru suntem făcuți ai lui Cristos. Suntem făcuți mlădițe ale lui Cristos.

Dar harul lui Dumnezeu nu se limitează doar la atât. Domnul Isus Cristos însuși ne spune: ”Adevăr, adevăr vă spun că cine ascultă cuvântul meu și crede în Cel care m-a trimis are viața veșnică și nu ajunge la judecată, ci a trecut de la moarte la viață” (In. 5,24). Cristos ne proclamă Evanghelia Sa pentru ca noi să o auzim mereu și mereu, să o credem și să fim în Cristos, după cum citim: ”Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și viață” (In. 6,63).

De asemenea, Cristos însuși spune cuvintele: ”Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu are viața veșnică și Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu rămâne în Mine și Eu în el.” (In. 6,54-56)

Dragul meu creștin, dacă tu crezi că Domnul Isus Cristos ne spune adevărul în Evanghelia Sa, atunci vei crede faptul că: ”nu este în nimeni altul mântuirea, pentru că nu este niciun alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți” (Fapte 4,12). Nu vei căuta salvarea la Fecioara Maria, la sfinți, la moaștele martirilor, la icoane făcătoare de minuni, în apa sfințită, în post, în rostirea anumitor rugăciuni, în înconjurarea Bisericii în genunchi, în pelerinajele la diverse morminte de preoți, în participarea la diverse ritualuri și ceremonii, în donarea de bani Bisericii sau la multe alte lucruri asemănătoare.

Dacă crezi cu adevărat Evanghelia lui Cristos, atunci vei crede faptul că Domnul Isus Cristos este cu noi și se dă pentru noi în mijloacele harului pe care El însuși le-a instituit: predicarea Evangheliei, Sfântul Botez, Absoluțiunea (Spovedania) și Sfânta Euharistie. Prin aceste mijloace ale harului își împlinește Cristos cuvintele care spun: ”Rămâneți în Mine, și Eu în voi” (In. 15,4-5), respectiv cele care spun: ”Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii!” (Mt. 28,20).

Astfel, se împlinesc ca adevărate cuvintele Sfântului Apostol Paul care spun: ”N-am voit să știu nimic altceva decât pe Isus Cristos, și pe Acesta răstignit.” (1 Cor. 2,2) și care adaugă: ”misterul ascuns de veacuri și de generații, dar acum descoperit sfinților Săi, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția gloriei acestui mister între neamuri, adică Cristos în voi, speranța gloriei.” (Col. 1,26-27)