Bărbat și femeie i-a creat

BĂRBAT ȘI FEMEIE I-A CREAT

Relațiile homosexuale pun la îndoială conceptul creștin al umanității 

Dr. (MD), MP Päivi Räsänen

INTRODUCERE

„Dumnezeul meu nu este un Dumnezeu al judecății.” „Valorile mele creștine înseamnă iubire și toleranță, nujudecarea persoanelor care trăiesc în relații homosexuale.” „Dumnezeul meu nu a spus că iubirea are vreo condiție.” „Biblia mea nu judecă homosexualii.” Discuția recentă privind Legea parteneriatului înregistrat a stârnit mărturisiri de credință precum acestea atât în Parlament, cât și pe paginile ziarelor.

Oamenii de astăzi sunt profund individualisti. Ei își rezervă dreptul de a stabili granița dintre bine și rău. De asemenea, doresc să definească singuri cum este Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să cedeze atunci când lumina interioară a oamenilor vorbește. Dacă Biblia, în anumite părți, nu se încadrează în structura gândirii lor, este timpul ca acele porțiuni să fie eliminate.

[Profesoară de limbi biblice la Universitatea din Helsinki, prima femeie vicerector universitar din Finlanda] Raija Sollamo a devenit figura-cheie a Yhteysliike [acum: Mișcarea Ecumenică de Solidaritate], un grup de advocacy intra-bisericesc pentru relațiile homosexuale. Într-un seminar organizat în Parlament de Seta [Drepturile LGBTI în Finlanda, Centrul de Expertiză pentru Diversitate de Gen și Intersexualitate], ea a recunoscut faptul că Biblia nu conține niciun pasaj în care stilul de viață homosexual ar putea fi aprobat. De fapt, etica biblică este extrem de clară înaceastă chestiune. Relațiile homosexuale sunt considerate în mod clar contrare sexualității create de Dumnezeu, nu numai în Vechiul Testament, ci și mai puternic în Noul Testament. În cadrul Mișcării de Solidaritate, acesteîndrumări biblice sunt considerate nule în zilele noastre.

Este oare esența credinței creștine iubirea fără condiții? Cu siguranță că da. Totuși, iubirea infinită a lui Dumnezeu nu este în conflict cu ordinea vieții create de El. Dimpotrivă! Avem nevoie de milă tocmai pentru că am încălcat, am păcătuit împotriva voinței lui Dumnezeu.

De-a lungul anilor, și eu aș fi putut rupe multe pagini din Biblia mea dacă aș fi avut permisiunea să-mi construiesc propria imagine sau reprezentare a lui Dumnezeu, care să se potrivească propriului meu simț al dreptății. Am observat că acest lucru nu face decât să arate cât de limitată și distorsionată este înțelegerea mea. Oamenii care se supun călăuzirii lui Dumnezeu din Biblie sunt uimiți în mod repetat de faptul că tocmai învățăturile biblice cele mai greu de înțeles conțin înțelepciunile profunde ale lui Dumnezeu.

„Zeii” creați de noi sunt lucruri plăcute de avut în preajmă până când oamenii încep să aibă nevoie de Dumnezeu. Atunci, zeii creați de noi nu sunt de niciun ajutor în ceasul nevoii. Biblia a devenit o comoară prețioasă pentru mine în ziua în care m-am speriat de propria mea păcătoșenie și am realizat că mă îndreptam în spirală spre condamnare pe baza propriilor mele convingeri. Am înțeles că, dacă Dumnezeu ar exista, El S-ar revela pe Sine și voia Sa în modul pe care L-a ales. Dacă nu m-aș putea baza pe Biblie ca pe Cuvântul Dumnezeului cel viu, nu aș putea fi sigur de ispășirea păcatelor mele și de mântuirea mea. Cum aș putea crede în minunatul mesaj biblic al morții ispășitoare a lui Isus și al învierii Sale istorice dacă aș considera că Biblia este plină de mesaje total nepotrivite pentru zilele noastre? Și, în general, de ce aș avea nevoie de un Domn răstignit și înviat dacă Dumnezeu nu este un Dumnezeu al judecății, Care, în sfințenia Sa, nu acceptă păcatul?

„Dumnezeul meu” a devenit idolul zilelor noastre. Cât de diferit este Dumnezeu, Cel căruia Isus ne-a învățat să ne rugăm. „Tatăl nostru care ești în ceruri!” Nu este o coincidență că ne rugăm Lui la persoana a doua plural.Dumnezeu este pentru întreaga adunare – Dumnezeul nostru. El nu este zeul imaginației mele, zeul simțului meu superior de dreptate și al dorințelor mele, ci este Dumnezeul viu, Sfânt și Atotputernic, Care este în ceruri.

1.   IMPACTUL ASUPRA SOCIETĂȚII

SCHIMBAREA VALORILOR REFLECTATA IN LEGISLATIE

Trăim într-o etapă a istoriei în care influența culturii creștine asupra societății este în scădere. Pe măsură ce societatea devine pluralistă, suntem din ce în ce mai des prinși în situații în care obiective aparent similare înseamnă de fapt opusul unul altuia. Ceea ce este numit egalitate de unii este considerat păcat de alții. Ceea ce este considerat iubire de unii, pare intoleranță pentru alții.

Această tendință îi provoacă pe creștini să reflecteze asupra fundamentului pozițiilor lor etice și asupra modului încare le justifică. Ce rol are Biblia, revelația specială a lui Dumnezeu, atunci când se formulează declarații sociale sau când se caută granițele dintre bine și rău?

Toate alegerile etice se bazează pe anumite valori și viziuni asupra lumii. Nicio alegere politică nu este neutră din punct de vedere etic. În multe chestiuni privind umanitatea și familia, ne aflăm la o răscruce de drumuri în care trebuie să alegem fie valorile creștine fundamentale, fie o tendință care le respinge.

Cu cât societatea se îndepărtează mai mult de etica creștină, cu atât devine mai mare necesitatea de a examina implicațiile legii morale naturale prin prisma revelației speciale, adică în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Ca urmare a căderii în păcat, umanitatea a devenit coruptă moral, și, prin urmare, are tendința de a denatura legea morală naturală pentru a se potrivi propriilor interese egoiste.

În Decembrie 1997, Ministerul Justiției (Finlanda) a înființat un grup de lucru pentru a clarifica „măsurile legislative necesare pentru a revoca nedreptățile îndreptate împotriva conviețuirii partenerilor de același sex”. Raportul a fost prezentat în Mai 1999. Acesta propunea ca cuplurilor de același sex să li se acorde posibilitatea de a-și înregistra parteneriatele. Pe baza acestui raport, Guvernul a redactat un proiect de lege în decembrie 2000. Legea privind parteneriatele înregistrate a fost aprobată în Parlament la 9 Septembrie 2001. Au fost 99 de voturi pentru lege și 84 împotrivă. Când primele cupluri homosexuale și-au înregistrat parteneriatele la oficiile de stare civilă, camerele de televiziune și presa au fost prezente, iar națiunea a putut urmări evenimentele. Noua legislație a conferit cuplurilor homosexuale înregistrate, acolo unde era cazul, aceleași drepturi și obligații ca și cuplurilor căsătorite.

În realitate, acceptarea parteneriatelor homosexuale a însemnat o schimbare de valori mai profundă decât s-a recunoscut de bunăvoie la momentul respectiv. Când relațiile înregistrate între persoane de același sex au fost asimilate căsătoriei, a început o evoluție greu de oprit. În timpul procesării acestei legi, s-a afirmat Bisericii și creștinilor preocupați de consecințe că Biserica își poate păstra propriile valori și opinii cu privire la homosexualitate. La scurt timp după adoptarea legii, Bisericii i s-a adresat un avertisment cu privire la discriminarea angajaților săi care intenționau să formeze parteneriate homosexuale. Acest avertisment se baza pe drepturile fundamentale ale acestora împotriva discriminării.

Mai mulți membri ai Parlamentului au aprobat parteneriatele homosexuale cu condiția ca noua formă de familie să nu implice copii. Cu toate acestea, Guvernul a stipulat, printr-o moțiune comună, ca legislația privind drepturile de adopție ale cuplurilor homosexuale să fie pregătită. Guvernul s-a angajat să pregătească o propunere privind tratamentele de fertilizare pentru cuplurile de lesbiene. Posibilitatea înregistrării relațiilor a fost un obiectiv intermediar pentru cei care militează pentru drepturile homosexualilor.

ESENȚA CĂSĂTORIEI

O schimbare a fundamentelor familiei nu este o chestiune lipsită de importanță socială. Această schimbare nu afectează doar câteva cupluri, ci are un impact profund asupra societății în ansamblu. De fapt, este dificil să identificăm o inițiativă socială care să lovească atât de direct în esența fundamentelor societății precum parteneriatul între persoane de același sex. Prin urmare, reforma legislativă a stârnit reacții extrem de puternice,atât în favoarea, cât și împotriva acesteia.

Căsătoria este cel mai vechi contract din istoria umanității. Ea rămâne cel mai important contract juridic din societate. Prin însăși esența sa și prin ordinea creației, căsătoria este o uniune între un bărbat adult și o femeie adultă.Căsătoria heterosexuală cuprinde bogăția și esența sexualității – tensiunea care decurge din diferența dintre un bărbat și o femeie, precum și posibilitatea teoretică de a avea copii împreună. Acestea lipsesc din relațiile homosexualeși din alte anomalii sexuale.

Datorită scopurilor sale unice, căsătoria trebuie să aibă un statut special în societate. Din păcate, Conferința Episcopilor nu a emis o declarație proprie. Declarația emisă de Consiliul Național al Bisericii cu privire la proiectulde lege propus afirma: „Consiliul Bisericii susține că, atunci când căsătoria i se acordă o poziție preferențială, aceasta susține o viață echilibrată și interesele generale ale societății. Căsătoria între un bărbat și o femeie este modelul de bază și canalul principal pentru relațiile sexuale, iar pe această bază este posibilă continuitatea societății. Unitatea familială bazată pe căsătorie este instituția fundamentală care susține rasa umană, iar sprijinulacesteia este necesar și benefic pentru binele comun.”Premisa filosofică a proiectului de lege [al Guvernului] era cu totul diferită. Se considera un dezavantaj faptul că „cuplurile de același sex sunt complet excluse din dispozițiile privind căsătoria și soții”.

Declarația Consiliului Bisericii a subliniat că legislația care reglementează statutul gospodăriilor comune nu ar trebui elaborată pe baza unei anumite anomalii sexuale. Dacă s-ar dori clarificarea unor probleme precum dizolvarea conviețuirii, această legislație ar trebui să se aplice și gospodăriilor comune formate din frați sau prieteni. În aceste cazuri, conviețuirea nu s-ar baza pe relații sexuale.

DESTRUGEREA VALORILOR FAMILIALE

Legislația privind căsătoria și familia nu este niciodată neutră din punct de vedere valoric. Ea este strâns legată devalorile sociale pe care dorim să ne bazăm societatea. De exemplu, nu acceptăm poligamia, căsătoria între rude apropiate, căsătoriile între copii – toate acestea din cauza valorilor noastre.

Familia (mama și tatăl) este cea mai importantă unitate din societatea noastră, iar căsătoria este, în sine, cel mai sigur model de viață de familie. Bunăstarea familiilor determină bunăstarea societății. Fericirea familiei este însoțită și de o sexualitate responsabilă a adulților. În ultimele decenii, societatea occidentală a suferit o prăbușire majoră a eticii sexuale. La rândul său, libertatea sexuală a contribuit la declinul angajamentului în relațiile de cuplu. Copiii, în special, au devenit victimele acestei situații.

Legislația privind căsătoria nu are scopul de a pune o pecete a afecțiunii asupra căsătoriei și de a oferi o garanție a iubirii, ci are rolul de a proteja continuitatea societății. Căsătoria este o rețea de sprijin familial al cărei scop principaleste de a oferi copiilor un cămin stabil din punct de vedere psihologic și relații umane durabile. În practică, este adevărat că crizele familiale au slăbit deja instituția căsătoriei ca fundament al societății noastre. Cu toate acestea, bunăstarea familiilor nu este îmbunătățită prin slăbirea și mai mare a statutului căsătoriei.

Schimbarea conceptului de familie pentru a include cuplurile de același sex înseamnă, de asemenea, ruperea de rădăcinile creștine ale conceptului de familie în căsătorie, o bază care este citită cu voce tare în cadrul ceremoniei denuntă: „De aceea, bărbatul își va părăsi tatăl și mama și se va uni cu soția sa, iar cei doi vor deveni un singur trup.” Pe această bază, este imposibil să se concilieze relația dintre doi bărbați sau două femei.

Alte țări nordice au experimentat de mulți ani impactul parteneriatelor înregistrate între persoane de același sex asupra societății. Când se vorbește despre relațiile homosexuale, a fost introdusă terminologia care aparținea anterior doar căsătoriei, exemple fiind nunțile, ceremoniile de nuntă sau partenerii de căsătorie. Schimbarea conceptului de familie se reflectă în educația familială din școli, care învață că o persoană se poate căsători cu o persoană de sex diferit sau de același sex la vârsta majoratului. Cuplurile homosexuale au fost binecuvântate în Biserici. În Danemarca și Suedia, se lucrează la extinderea legislației și a orientărilor privind drepturile de adopțieale cuplurilor homosexuale, tratamentele de infertilitate și nunțile religioase.

Consider că este pe deplin posibil ca homosexualitatea să crească atunci când este favorizată legislativ prin echivalarea ei cu căsătoria heterosexuală. Este ciudat să se afirme că cultura înconjurătoare nu are niciun impact asupra prevalenței homosexualității. De exemplu, în cultura greco-romană clasică, pederastia, sau iubirea dintre bărbat și băiat, precum și homosexualitatea erau fenomene comune. Homosexualitatea bărbaților era larg acceptată și, de asemenea, era larg răspândită. Desigur, homosexualitatea este prezentă chiar și în culturile care sunt anti-homosexuale. Cu toate acestea, este nefondat să se afirme că prevalența sa este o constantă, independentă de cultura înconjurătoare.

EDUCAȚIA ATITUDINALĂ A COPIILOR ȘI A TINERILOR

Echivalarea parteneriatelor între persoane de același sex cu căsătoria aduce noi provocări în creșterea copiilor. Atât prin educația familială în școli, cât și prin mass-media, copiilor li se prezintă un mesaj al sexualității diversificate.Homosexualitatea și lesbianismul sunt normalizate. Când urmăresc nunți homosexuale la televizor, chiar și copiii mici înțeleg că la maturitate este posibil să se căsătorească cu persoane de sex opus sau de același sex.

Cele de mai sus pot spori confuzia, în special în rândul pre-adolescenților, a căror identitate sexuală este adesea încă incertă, dar ale căror experimente sexuale încep devreme. În 1991, un studiu realizat pe peste 34.000 de elevi aindicat că 25,9% dintre copiii de 12 ani erau nesiguri cu privire la identitatea lor sexuală. Doar 5% dintre tinerii de 18 ani erau nesiguri. La această vârstă, doar unul din 100 se descria ca fiind homosexual sau bisexual. Majoritatea covârșitoare a celor care erau anterior nesiguri în privința identității lor sexuale au devenit heterosexuali. Conform studiului, cu cât un tânăr are experiențe homosexuale mai devreme, cu atât este mai greu să scape de aceastăînclinație.

Nivelul educației sexuale pentru pre-adolescenți și tineri este extrem de scăzut în prezent. Atât informațiile din mass-media, cât și cele din școli nu includ valorile căsătoriei, fidelității și angajamentului. Conceptul de responsabilitate sexuală se limitează la a nu uita să folosești prezervative. Un ghid destinat elevilor rezumă mesajul: „Nu trebuie să fii îndrăgostit pentru a face sex. Sexul poate fi savurat fără angajamente speciale. O idilă fierbinte poate fi aprinsă, atinge punctul culminant și se poate stinge în jumătate de oră.” (Kumisutra [un joc decuvinte între „kumi / cauciuc” și „kamasutra”]) Prăbușirea valorilor sexuale a creat presiune asupra tinerilor să se angajeze în experimentări sexuale timpurii prin care își măsoară propria normalitate.

Este o combinație deosebit de periculoasă atunci când educația sexuală superficială și lipsită de valori din zilele noastre, care încurajează experimentarea sexuală, este legată de o acceptare generală a relațiilor homosexuale. Dacă această bază superficială a valorilor sexuale este asociată cu mesajul că societatea consideră la fel de dezirabil ca oamenii să se căsătorească la momentul potrivit fie cu o persoană de sex opus, fie cu una de același sex, acest lucru încurajează în mod clar și experimentarea homosexuală timpurie. La rândul său, acest lucru deschide calea către abuzul sexual, în care bărbaților adulți le este mai ușor să aibă contacte sexuale cu băieți minori.

NĂSCUT HOMOSEXUAL?

Adesea, grupurile care militează pentru „drepturile” homosexualilor întreabă: Ce importanță  are  această  schimbare  de  valori  în  societate?  Chiar  dacă  relațiile homosexuale ar putea amenința căsătoriile, ce rău ar putea rezulta din asta? Ce diferență face dacă oamenii își manifestă homosexualitatea?

În cele din urmă, problema constă în a stabili dacă homosexualitatea este o stare neutră sau o tulburare de dezvoltare negativă din perspectiva persoanei în cauză. Dacă se aplică cea de-a doua opțiune, promovarea „drepturilor” homosexualilor le prejudiciază și mai mult pe acestea. În plus, promovarea „drepturilor” homosexualilor favorizează o ruptură în valorile societății care nu susține deloc dezvoltarea umană către relații conjugaleechilibrate.

Justificarea parteneriatelor homosexuale înregistrate s-a făcut prin argumentul că homosexualitatea ar putea fi o calitate înnăscută și neschimbătoare. Un deputat finlandez, purtător de cuvânt al relațiilor homosexuale, a prezentatchiar conceptul că noi toți avem în noi cele două laturi ale orientării sexuale, dintre care una este mai mult sau mai puțin predominantă.

Studiile medicale nu au obținut nicio dovadă pentru afirmațiile că homosexualitatea este genetică, ereditară sau înnăscută. Fără nicio excepție, discuțiile despre descoperirea genelor homosexuale s-au dovedit false. Pe de altă parte, este adevărat că oamenii rareori decid în mod conștient să devină homosexuali. O viață emoțională sexuală anomală este rareori o stare deliberată, aleasă sau provocată de oameni înșiși. Factorii care stau la baza acesteia pot fi găsiți în tulburările de dezvoltare psiho-socială din copilăria timpurie sau din pubertate. Pentru a menționa un exemplu d , în rândul copiilor care au fost abuzați sexual, riscul de a dezvolta homosexualitate este mai mare decât în rândul populației generale.

Înclinația către homosexualitate ca atare nu este o caracteristică comparabilă cu problemele de sănătate mintală sau afecțiunile fizice. În schimb, materialul științific dovedește fără echivoc că homosexualitatea este o tulburare a dezvoltării psiho-sexuale. Cei care susțin că homosexualitatea este o varietate naturală „sănătoasă” a sexualității anulează valoarea probatorie găsită în studiile privind mediul familial din motive politice. Din cauza presiunii exercitate de activiștii homosexuali, obiectivele politice au prevalat asupra faptelor științifice.

O schimbare a orientării sexuale este, de asemenea, posibilă. Un număr considerabil de lesbiene au trăit anterior în relații heterosexuale. Dna Paula Kuosmanen, o activistă lesbiană, în articolul său „Lesboäidit ja lapset=lesboperhe? [Mame lesbiene și copii = familie lesbiană?]” afirmă: „În Finlanda, cea mai tipică formă de familie lesbiană este o familie mixtă în care mama biologică a copiilor a avut copii într-o relație heterosexuală tradițională și abia mai târziu a format o familie mixtă cu o altă lesbiană.” Dacă înclinațiile se pot schimba de la heterosexualitate la homosexualitate, de ce nu s-ar putea schimba și în direcția opusă? Reintegrarea identitățiisexuale către o viață emoțională heterosexuală normativă este posibilă atunci când oamenii înșiși sunt motivați și dispuși să fie tratați.

Seta, o organizație finlandeză cu o agendă pentru egalitatea minorităților sexuale, nu reprezintă pe toți cei care se simt homosexuali. Unii dintre ei consideră personal că ideologia Seta este foarte ciudată. Mulți homosexuali au găsit sprijin și încurajare în reintegrarea identității sexuale prin consiliere pastorală și terapie.

DREPTUL HOMOSEXUALILOR LA IUBIRE?

Nu au homosexualii dreptul la iubire? Nu avem încredere în capacitatea lor de a iubi? Cu siguranță, homosexualii sunt la fel de capabili să iubească ca și heterosexualii. Iubirea pentru semenii noștri ar trebui să facă parte din toate relațiile noastre, atât între sexe opuse, cât și între persoane de același sex. Bărbații pot iubi bărbați, iar femeile pot iubi femei.

Într-o relație homosexuală sau într-o căsătorie, problema în joc nu este doar iubirea pentru aproapele nostru, ci și relația sexuală. Într-o viață umană sănătoasă, sexul nu face parte din orice relație umană. Iubirea nu trebuie echivalată cu îndrăgostirea. Conceptul de iubire erotică înseamnă că oamenii sexualizează ceea ce este străin de propria lor identitate, „altul decât mine”. La început, dezvoltarea homosexualilor prezintă adesea o străinătate față de propriul sex, moment în care aceștia caută să descopere misterul genului care li se pare străin într-o altă persoană de același sex.

LIBERTATEA INDIVIDULUI VS. SOCIETATEA

Deoarece cuplurile homosexuale există totuși, nu ar trebui legislația să se adapteze la noile fenomene? În discuțiile publice, unii susținători ai relațiilor homosexuale au invocat faptul că Parlamentul nu poate stipula ce tipuri de familii se formează în viața de zi cu zi. În timp ce susțineau că relațiile homosexuale sunt pur și simplu treaba privată a fiecărui individ, ei doreau totodată ca aceste relații să beneficieze de sprijin legal.

Sunt, de asemenea, de părere că legislația nu trebuie să se implice excesiv în viața privată a oamenilor. O funcție importantă a legislației este, totuși, aceea de a orienta viața socială într-o direcție considerată corectă și bună. Înciuda debutului timpuriu al relațiilor sexuale și al conviețuirii în rândul tinerilor, nu s-a ajuns la concluzia că căsătoria ar trebui permisă minorilor. Chiar și în această epocă a relațiilor multiple, poligamia nu este considerată adecvată.

Căsătoria și parteneriatele înregistrate comparabile cu aceasta sunt instituții publice care afectează întreaga societate. Legislația privind parteneriatele înregistrate a fost dorită tocmai pentru ca relațiile homosexuale să nu rămână simple chestiuni private, ci, prin acord public și legal, să primească și acceptarea socială. Într-un articolpublicat în Helsingin Sanomat [principalul ziar din Finlanda], Ulf Månsson, un activist homosexual, a rezumataceastă idee: „Înregistrarea parteneriatelor înseamnă mult mai mult decât un angajament economic. Mai presus de toate, înseamnă acceptare socială și formarea unei atitudini.” Obiectivul Legii privind parteneriatele înregistrateeste de a influența atitudinile sociale, astfel încât orientarea homosexuală să fie recunoscută, în împlinirea sexualității, ca fiind egală cu heterosexualitatea. În acest fel, se încearcă eliminarea atitudinilor de vinovăție cauzate de mediul înconjurător, precum și a vinovăției legate de relațiile homosexuale în sine.

CULTURA HOMOSEXUALĂ HETEROGENĂ

Seta, organizația care militează pentru egalitatea minorităților sexuale, reprezintă, pe lângă homosexuali, un spectru larg de alte anomalii sexuale, precum bisexualii. Trebuie remarcat faptul că cultura homosexuală face parte din spectrul anomaliilor sexuale și este, în sine, multifațetată.

În practica homosexualității se pot distinge două linii principale de comportament: relațiile sexuale ocazionale în cadrul comunității homosexuale și parteneriatele permanente. Sexul ocazional și conviețuirea au fost legalizate odată cu modificarea Codului penal în 1971, apoi cu înregistrarea parteneriatelor în 2002. Cele mai comune modeleîn comunitatea homosexuală sunt sexul ocazional și schimbarea partenerilor. Se poate afirma că aceasta este oconsecință a discriminării împotriva homosexualilor, prevalentă de mult timp în cultura occidentală. Personal, consider că acest lucru dovedește, de asemenea, ceva despre starea de ruptură a homosexualilor. Această ruptură nu poate fi neapărat percepută de către persoanele însele, sau acestea nu doresc să o recunoască. Această ruptură seaplică tuturor oamenilor. De exemplu, atunci când își satisfac nevoile imediate, persoanele implicate în relații extraconjugale sau cele care sunt workaholici nu recunosc adesea faptul că își fac rău lor înșiși și altora, cel puțin conform valorilor predominante în epoca noastră.

Pentru heterosexuali, sexul ocazional și conviețuirea reflectă teama de angajament și responsabilitate. Înregistrarea relațiilor homosexuale a fost urmărită cu gândul la stabilitatea parteneriatelor: ar fi mai bine să-i încurajăm pehomosexuali să se angajeze în relații. S-a urmărit un obiectiv bun pentru un motiv greșit. Angajamentul este un lucru important în viața umană, dar practicarea homosexualității, chiar și într-o relație stabilă înregistrată, este dăunătoare pentru persoana implicată, pentru partener și, poate, pentru persoanele apropiate acestora.

PARTENERIATELE HOMOSEXUALE – O CHESTIUNE DE DREPTURI ALE OMULUI?

Înregistrarea parteneriatelor homosexuale este o chestiune de valori, nu o chestiune de drepturi ale omului. Din perspectiva drepturilor omului, fiecare ființă umană este tratată ca un cetățean cu drepturi egale, indiferent de orientarea sexuală. O perspectivă bazată pe drepturile omului nu presupune în mod implicit căsătoriile între persoanede același sex. Drepturile noastre fundamentale interzic, pe bună dreptate, discriminarea împotriva persoanelor pe baza, printre altele, a orientării sexuale, dar acest lucru nu impune ridicarea relațiilor anomale la rangul de căsătorie. Constituția noastră interzice, de asemenea, discriminarea pe baza convingerilor religioase, dar nu impune modificarea legii căsătoriei pentru a permite poligamia, chiar dacă, de exemplu, minoritatea islamică insistă asupra acestui lucru, invocându-și drepturile omului sau standardele private de etică sexuală.

Conform concepției creștine despre umanitate, toți oamenii, indiferent de orientarea sexuală, sunt egali și auaceeași valoare. Totuși, egalitatea dintre oameni nu înseamnă egalitate în comportamentul sexual. Diferitele moduride a-și trăi sexualitatea nu sunt în niciun caz echivalente din punct de vedere moral.

DREPTURI DE ADOPȚIE PENTRU CUPLURILE HOMOSEXUALE?

Atunci când relațiile cuplurilor homosexuale sunt asimilate căsătoriei, acest lucru modifică inevitabil conceptul de familie din perspectiva părinției. Se pregătesc propuneri privind drepturile cuplurilor de același sex de a adopta copii sau de a beneficia de tratament pentru infertilitate. O mamă și un tată, ca părinți ai unui copil, ar fi înlocuiți de două mame lesbiene sau doi tați homosexuali. Pentru cuplurile de lesbiene sau pentru femeile singure, infertilitatea nu este o boală, ci o condiție naturală. A permite asistența medicală pentru infertilitate în aceste situațiinu este justificat. Nu ar trebui să creăm în mod artificial scenarii în care un copil ajunge să nu aibă un tată. Din păcate, numărul copiilor care suferă din cauza absenței unui tată este deja prea mare în societatea noastră.

Fiecare ființă umană născută pe această planetă, cu o singură excepție binecuvântată, se naște dintr-un tată și o mamă biologici (Iisus s-a născut; Adam și Eva au fost creați). Nu există nicio situație cunoscută în istoria omenirii în care două femei sau doi bărbați să fi fost capabili de reproducere. Astfel, natura nu produce accidental un copil cu două mame sau doi tați. Părinția neutră din punct de vedere al genului nu poate înlocui maternitatea și paternitatea care sunt în acord cu ordinea creației.

A avea copii nu este, în ultimă instanță, un drept al omului pentru o femeie sau un bărbat, dar copiii ar trebui săaibă dreptul la ambii părinți, o mamă și un tată, în viața lor de zi cu zi. Singura semnificație a tatălui nu trebuie redusă la simplul rol de donator de spermă. Acesta este un semnal ciudat într-o perioadă în care tații sunt, în rest, încurajați să-și asume responsabilitatea pentru descendenții lor. Dacă tații nu adaugă nicio valoare îngrijirii și creșterii copiilor, pe ce bază ar trebui atunci să fie trași la răspundere pentru familiile lor? Studiile arată că tații care sunt prezenți îmbunătățesc succesul școlar al fiicelor lor și previn depresia, precum și sporesc socializarea fiilor lor și previn agresivitatea.

De-a lungul istoriei, legislația a avut ca scop protejarea drepturilor copiilor la tată, ori de câte ori a fost posibil.Recent, s-a luat chiar în considerare dacă, în principiu, copiii ar putea fi complet lipsiți de tată din punct de vederejuridic, astfel încât fiecare dintre ei să poată avea două mame, iar tații biologici să rămână pur și simplu în rolul de donatori de spermă.

Cu toate acestea, viața trăită demonstrează că lipsa tatălui este o tragedie chiar și în zilele noastre. Poate că cea mai sfâșietoare poveste despre acest lucru a venit de la o femeie de peste 80 de ani care continuă să lupte pentru a fi recunoscută ca fiica unui bărbat care a murit acum peste 50 de ani. În cazul ei, nu este vorba despre moștenire sau bani. Dar cea mai mare dorință a vieții ei ar fi să i se permită să-l numească pe acest bărbat, mort de jumătate desecol, tatăl ei.

2.    BIBLIA ȘI BISERICA

MODIFICĂRILE LEGISLATIVE ȘI BISERICA EVANGHELICO-LUTERANĂ DIN FINLANDA

În cadrul Bisericii a avut loc o ciocnire între legea socială și principiile biblice. Cui ar trebui să se supună: Constituției Republicii sau Bibliei, ghidul suprem al doctrinei Bisericii? Chiar înainte de aprobarea Legii privind parteneriatele înregistrate, a devenit evident că, după intrarea în vigoare a legii, vor exista presiuni asupra Bisericii Evanghelice Luterane din Finlanda pentru aprobarea relațiilor homosexuale. Mulți parlamentari care s-au pronunțat în favoarea acceptării Legii privind parteneriatele înregistrate au dat asigurări că Biserica va continua să aibă dreptul de a adera la învățătura biblică privind familia, chiar și în ceea ce privește homosexualitatea. Cu toateacestea, lupta din cadrul Bisericii era deja în plină desfășurare. Micul, dar foarte agresivul Yhteysliike [acum: Mișcarea Ecumenică de Solidaritate] a cerut ca angajații Bisericii să obțină aprobarea pentru relațiile lor homosexuale. O propunere pentru o agendă de binecuvântare a cuplurilor homosexuale a fost prezentată Sinodului General al Bisericii. Imediat după aprobarea Legii, unii episcopi au instruit pastorii Bisericii să se abțină de labinecuvântarea parteneriatelor homosexuale și a locuințelor cuplurilor de același sex.

Articolul 18 din Constituția finlandeză prevede că nimeni nu poate fi concediat fără o justificare legală. Dacă Biserica dorește să restricționeze drepturile fundamentale, restricțiile trebuie consemnate în Legea Bisericii. Dinacest motiv, de exemplu, Legea Bisericii conține o dispoziție care impune ca personalul și funcționarii Bisericii săfie membri ai Bisericii. În caz contrar, concedierea unui sacristan care s-a convertit la islam sau a unui funcționar care a renunțat la calitatea de membru al Bisericii ar fi neconstituțională. S-ar putea interpreta că Biserica a încălcat libertatea religioasă a propriilor angajați, garantată de drepturile lor fundamentale.

Având în vedere protecția constituțională a dreptului la familie, cum ar putea Biserica să le impună propriilor angajați să se abțină de la parteneriate homosexuale, o formă de căsătorie așa cum este definită de lege? Având în vedere posibilitatea unui eventual litigiu, Biserica ar trebui să impună o restricție privind parteneriatele întrepersoane de același sex în Legea Bisericii. Cu toate acestea, este dificil pentru Biserică să rămână fidelă propriilorvalori într-o societate care a impus ca norme valori care îi sunt străine. Conducerea Bisericii se confruntă cu o alegere dificilă. Chiar și în toamna anului 2003, Sinodul General al Bisericii a lăsat această problemă nerezolvată, așteptând trecerea timpului.

CUVINTELE LUI CRISTOS ȘI HOMOSEXUALII

Conducerea Bisericii a deliberat asupra existenței unor temeiuri suficiente sau clare în Biblie pentru a lua o pozițiefață de homosexualitate. S-a spus că, dacă am ști ce ar spune Isus despre homosexualitate, am urma-o „în grabă”.

Există pasaje atât în Vechiul, cât și în Noul Testament care tratează practica homosexualității. În fiecare pasaj, aceasta este clar împotriva voinței lui Dumnezeu. În Geneza 19:1-11, bărbații din Sodoma au vrut să întrețină relații sexuale cu bărbații care au venit în casa lui Lot, bărbați care erau îngeri. Situația era amenințătoare și violentă, iar toate părțile implicate știau că aceasta era o faptă rea (bărbații din oraș i-au spus lui Lot în versetul 9:„Te vom trata mai rău decât pe ei”).

Legea mozaică interzice în mod explicit practica homosexualității (Leviticul 18:22): „Să nu te culci cu un bărbat cum te culci cu o femeie, căci este o urâciune.” Pedeapsa era severă (Leviticul 20:13): „Dacă un bărbatare relații sexuale cu un bărbat cum se face cu o femeie, amândoi au făcut ceea ce este detestabil. Ei trebuie omorâți…”

În niciunul dintre discursurile Sale, Isus nu a anulat Legea Vechiului Testament, nici în ceea ce privește practica homosexualității. În chestiuni legate de sexualitate, de exemplu în întâlnirea dintre Isus și femeia prinsă în adulter (Ioan 8), El nu a anulat Legea privind adulterul („Du-te și nu mai păcătui”). Isus nu a anulat pedeapsa – pentru că El Însuși a suferit pedeapsa femeii pe cruce („Nici Eu nu te condamn…”). Astfel, Isus oferă mântuirea fiecăruia dintre noi, deoarece cu toții am călcat voia lui Dumnezeu („Cine dintre voi este fără păcat…”). Isus nu a abolitLegea, ci a împlinit-o (Matei 5:17,18). El a fost fără păcat și a murit pentru păcatele noastre.

Întreaga Biblie este, în ultimă instanță, Cuvântul lui Cristos. Învățăturile Sale nu sunt doar Evangheliile, ci și, de exemplu, Epistola Apostolului Paul către Biserica din Roma. Apostolul Paul consideră că homosexualitatea este contrară ordinii creației lui Dumnezeu (Romani 1:24-32):

„De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă poftelor păcătoase ale inimilor lor, spre necurăția sexuală, astfel încât să-și degradeze trupurile unii cu alții. Au schimbat adevărul lui Dumnezeu cu minciuna și s-au închinat și auslujit lucrurilor create, în loc să se închine și să slujească Creatorului, care este lăudat în veci. Amin.

„Din această cauză, Dumnezeu i-a lăsat pradă poftelor rușinoase. Chiar și femeile lor au schimbat relațiile sexuale naturale cu cele nenaturale. În același fel, și bărbații au abandonat relațiile naturale cu femeile șis-au aprins de poftă unii pentru alții. Bărbații au comis fapte rușinoase cu alți bărbați și au primit în ei înșiși pedeapsa cuvenită pentru greșeala lor.

„Mai mult, așa cum nu au considerat că merită să păstreze cunoașterea lui Dumnezeu, tot așa Dumnezeu i-a lăsat pradă unei minți depravate, ca să facă ceea ce nu se cuvine. S-au umplut de tot felul de răutate, răutate, lăcomie și depravare. Sunt plini de invidie, ucidere, certuri, înșelăciune și răutate. Sunt bârfitori, calomniatori, urăsc pe Dumnezeu, sunt obraznici, aroganți și lăudăroși; inventează modalități de a face răul; nu ascultă de părinții lor; nu au înțelegere, nici credincioșie, nici iubire, nici milă. Deși cunosc hotărârea dreaptă a lui Dumnezeu, că cei care fac astfel de lucruri merită moartea, nu numai că continuă săfacă tocmai aceste lucruri, ci și aprobă pe cei care le practică.”

Apostolul Paul consideră apariția homosexualității și acceptarea ei generală ca o consecință a faptului că oamenii au abandonat respectul față de Dumnezeu. Homosexualitatea era un fenomen proeminent și larg acceptat în Roma, unde Paul și-a scris scrisoarea. În cele din urmă, apostolul era uimit de cei care cunoșteau hotărârea dreaptă a lui Dumnezeu și, cu toate acestea, continuau să comită fapte împotriva ordinii creației și a voinței lui Dumnezeu, sau„îi aprobă pe cei care le practică”.

Apostolul Paul indică faptul că revelația generală este deja suficientă pentru a dovedi starea decăzută a umanității înaintea lui Dumnezeu. Potrivit lui Paul, relațiile homosexuale sunt un exemplu clar de comportament care este contrar ordinii creației.

Dacă înțelegerea noastră asupra sensului general al dreptății nu ar fi fost distorsionată de păcat, am fi capabili, prin natură, să percepem homosexualitatea ca fiind nenaturală, chiar dacă nu am fi auzit niciodată de Biblie. În lumina revelației speciale, adică a Cuvântului lui Dumnezeu, nu ar trebui să existe nimic neclar d ă în ceea ce privește homosexualitatea. Paul se referă la „hotărârea dreaptă a lui Dumnezeu”, conform căreia „cei care fac astfel delucruri merită moartea”.

Într-un alt pasaj, Paul scrie din nou (1 Corinteni 6:9,10): „Sau nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă lăsați înșelați: nici cei imorali sexual, nici idolatrii, nici adulterii, nici bărbații care au relații sexuale cu bărbați, nici hoții, nici lacomii, nici bețivii, nici calomniatorii, nici escrocii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.”

În interpretările lor ale Bibliei, unii episcopi au invocat faptul că astăzi se cunosc mult mai multe lucruri despre homosexualitate decât se știau la momentul scrierii Bibliei. Acest lucru este adevărat: știm că este o tulburare adezvoltării psiho-sexuale. Pe de o parte, s-a constatat că alcoolismul are la bază o predispoziție genetică, factori de mediu nocivi și tipare comportamentale; pe de altă parte, înclinația spre criminalitate are o legătură cu tulburările de deficit de atenție. Ar trebui permisă criminalitatea dacă o persoană are o înclinație puternică spre aceasta?Atunci, dacă homosexualitatea este o tulburare de dezvoltare, oamenii nu trebuie încurajați să o practice.

LA CE TIP DE PRACTICĂ HOMOSEXUALĂ SE REFERĂ BIBLIA?

Uneori auzim afirmații conform cărora Biblia ar interzice doar relațiile homosexuale în care unul dintre parteneri este supus și abuzat de celălalt. Acest lucru se face în încercarea de a dovedi că nu a existat niciun alt tip de homosexualitate în Biblie sau că Biblia accepta toate relațiile bazate pe iubire și respect reciproc.

Cu toate acestea, nu se găsesc dovezi în textele biblice însele. De exemplu, versetele menționate mai sus din Romani 1:26-27 afirmă: „Din această cauză, Dumnezeu i-a lăsat pradă poftelor rușinoase. Chiar și femeilelor au schimbat relațiile sexuale naturale cu cele nenaturale. În același fel, bărbații au abandonat relațiile naturale cu femeile și s-au aprins de poftă unul pentru altul. Bărbații au săvârșit fapte rușinoase cu alțibărbați și au primit în ei înșiși pedeapsa cuvenită pentru rătăcirea lor.”

Acest text vorbește atât despre bărbați, cât și despre femei care, în mod egal („pofta unul față de altul”), au fost cuprinși de pofta față de persoane de același sex și și-au satisfăcut pofta. Este important de remarcat că femeile sunt, de fapt, menționate și în fragmentul biblic de mai sus.

În Antichitate, pe lângă relațiile sexuale de supunere dintre bărbați, existau și relații de același sex fără supunere, care implicau bărbați sau femei. Epistola către Romani considera acestea o expresie a necredinței împotriva ordinii creației. În Grecia antică, exista iubirea între bărbați, atât spirituală, cât și fizică. De exemplu, potrivit lui Platon, singura iubire adevărată era iubirea dintre bărbați. Iubirea dintre un bărbat și o femeie nu se ridica la acest nivel, deoarece o femeie se afla undeva între un bărbat „ ” și un animal în ceea ce privește capacitățile sale mentale. Prin urmare, potrivit lui Platon, iubirea dintre un bărbat și o femeie era doar carnală, menită să satisfacă nevoile bărbatului și să asigure procrearea. Spectrul iubirii homosexuale pare să fi fost la fel de vast ca în cultura occidentalăde astăzi. De ce ar fi vrut apostolul Paul să se refere doar la relații homosexuale supuse, când el nu menționează nimic care să se refere la supunere?

NATURAL SAU NENATURAL?

Uneori, homosexualitatea este justificată pe baza Mamei Natură, de exemplu, ca fiind fie naturală, fie nenaturală. Susținătorii sexului liber iau de obicei ca model natura animalului uman și, poate, și pe cea a speciilor care se împerechează cu mai mulți parteneri. Justificarea acceptării homosexualității este că aceasta apare și în regnul animal.

Conform Bibliei, noi suntem chipul lui Dumnezeu pe baza creației. Avem o poziție specială în creație. Suntem responsabili pentru faptele noastre înaintea lui Dumnezeu și, spre deosebire de animale, ne putem controla dorințele. Prin urmare, nu trebuie să ne lăsăm conduși de dorințele noastre animale. Pe de altă parte, trăim într-o lume creată de Dumnezeu și tot ceea ce a creat Dumnezeu este bun. El a creat și plăcerea sexuală ca o parte bogată a vieții unui bărbat și a unei femei. Într-o relație conjugală responsabilă între o femeie și un bărbat, în cadrul intenționat de Dumnezeu, sexul este natural.

Realitatea Căderii înseamnă că opera de creație a lui Dumnezeu este coruptă în multe feluri. Nu mai trăim într-un Paradis perfect și fără păcat. Sexualitatea creată de Dumnezeu este, de asemenea, distorsionată. Pe baza apariției homosexualității în rândul umanității, nu putem trage concluzia că homosexualitatea ca atare a fost creată de Dumnezeu.

EVANGHELIA ȘI HARUL APARȚIN TUTUROR 

În controversata expoziție fotografică Ecce Homo, Isus a fost înfățișat alături de homosexuali în evenimente moderne. Mesajul expoziției era că iubirea lui Dumnezeu se aplică și persoanelor care trăiesc ca homosexuali. Este adevărat, Dumnezeu iubește toți păcătoșii. Dar acest lucru nu neagă dorința lui Dumnezeu de a salva oamenii de păcat.

Aprobarea uniunilor homosexuale este adesea susținută prin apelul la iubirea față de aproapele. Astfel, îndrumările biblice sunt considerate relevante doar în măsura în care respectarea lor ar îndeplini principiul iubirii față de aproapele. Totuși, această iubire față de aproapele include și avertizarea oamenilor cu privire la acțiunile dăunătoare pentru ei înșiși. Cei care își iubesc aproapele îi avertizează pe prietenii lor să nu se aventureze pegheață subțire, la fel cum îi avertizează împotriva actelor homosexuale.

Paul echivalează comiterea păcatului cu aprobarea păcatului, folosind termeni de condamnare surprinzător desimilari (Romani 1:32). Biserica se află într-un mare pericol atunci când este tentată să-și demonstreze în mod e ă aprobarea relațiilor homosexuale. Binecuvântarea relațiilor între persoane de același sex sau permiterea angajațilorsăi să practice homosexualitatea ar fi deja un semnal clar că Biserica acceptă aceste relații. În același timp, Biserica și-ar pierde capacitatea de a transmite mesajul Legii și al Evangheliei homosexualilor. Dumnezeu îi iubește atât de mult pe homosexuali încât dorește să-i atragă prin Cuvântul Legii către Cristos și să fie părtași la Evanghelie.

Biserica primară nu s-a adaptat valorilor sociale ale vremii sale. Misiunea Bisericii este de a le spune finlandezilor cum privește Cuvântul lui Dumnezeu practica homosexualității. Biserica se face vinovată de discriminare împotriva homosexualilor dacă nu li se permite să audă adevărul complet al Cuvântului lui Dumnezeu, careinclude atât Legea, cât și Evanghelia. Misiunea Bisericii este, de asemenea, să arate prin exemplul său că Dumnezeu trebuie ascultat mai mult decât oamenii. Biserica nu se face vinovată de discriminare dacă îndrăznește să folosească cuvântul „păcat”, atât în ceea ce privește relațiile sexuale homosexuale, cât și cele extraconjugale.

În congregații trebuie să existe mai mult spațiu și iubire pentru oamenii care sunt răniți de viețile emoționale homosexuale sau de alte anomalii sexuale. Mesajul harului aparține tuturor păcătoșilor și tuturor oamenilor zdrobiți. Nu există nimeni în lume a cărui masculinitate sau feminitate să fie perfectă și intactă.

O PROVOCARE LA RUGĂCIUNE 

În Suedia, la începutul anului 2003 a intrat în vigoare o lege privind dreptul de a preda pasajele din Scriptură care tratează homosexualitatea. Cei care difuzează declarații în care se susține că homosexualitatea este un păcat pot fi condamnați la până la doi ani de închisoare pentru incitare împotriva unui grup de oameni. Dacă infracțiunea ar fi considerată minoră sau dacă suspecții ar fi de acord să-și retragă declarațiile, ar putea scăpa doar cu amenzi sau cueliberare condiționată.

Conform interpretărilor juriștilor, nu ar fi încă o infracțiune să se repete textele biblice ca documente istorice. În schimb, infracțiunea este stabilită dacă pastorii explică în predicile lor că viața de astăzi trebuie trăită și ea conform învățăturilor Bibliei. Știrile privind țara vecină trebuie luate în serios, deoarece, în multe privințe, Finlanda pare să ourmeze – ajungând mai devreme sau mai târziu în aceeași situație.

Vom vedea știri despre pastori suedezi conduși de la amvon, încătușați, la interogatoriile poliției? Vom auzi mesaje de la congregații care se roagă pentru păstorii lor aflați în închisoare? De fapt, cel mai rău lucru ar fi dacă nimic nus-ar schimba în Suedia după intrarea în vigoare a legii. Ce se va întâmpla dacă legislativul va constata cu satisfacție că legea s-a dovedit a fi o măsură de apărare inutilă, luată în situații de urgență? La urma urmei, pastorii nu au de cesă se teamă dacă până în acest moment nu au predicat că relațiile homosexuale sunt împotriva voinței lui Dumnezeu.

Este o astfel de lege, în cele din urmă, rezultatul abandonării voluntare a Bibliei de către Biserică în multe privințe?Dacă credibilitatea Cuvântului lui Dumnezeu este negată la un moment dat, asta înseamnă, în esență, că punem la îndoială pe Dumnezeu Însuși. Prin urmare, este imposibil să ascundem sub preș problemele considerate „adiaphora” pentru mântuire doar pentru ca coexistența pașnică a enoriașilor să nu fie perturbată. Dacă Biserica nu aderă lapasaje clare din Cuvântul lui Dumnezeu privind problemele etice, în cele din urmă va fi amenințat și nucleul Evangheliei.

Scopul final al diavolului este să blocheze calea păcătosului către Cristos. Mijloacele de a face acest lucru sunt lafel de vechi ca istoria omenirii: „Oare a spus Dumnezeu cu adevărat…?” Prin această întrebare Eva a fost înșelată – cu consecințe îngrozitoare. Chiar și atunci, problema părea destul de adiaforică; la urma urmei, era vorbadoar de un copac dintre atâția alții.

Într-un mesaj pe care l-am primit din Suedia, autorul se întreabă de ce creștinii tac. De ce nimeni nu cheamă pe alții larugăciune sau post? Ce am spune astăzi despre profetul Isaia, care, la porunca lui Dumnezeu, a umblat timp de trei ani desculț și gol, ca semn al felului în care exilații urmau să fie transportați fără rușine, cu fundul la vedere? Am avea nevoie și astăzi de o voce profetică. Personal, sper că suferința nu va crește atât de mult încât să fie nevoie de stilul și maniera lui Isaia. Dar păstorii ar trebui să îndrăznească să abordeze chiar temele care întreabă: „Oare a spus Dumnezeu cu adevărat…?” Fie ca mesajele suedezilor să servească drept invitație la rugăciune – pentru noi înșine și pentru suedezi.

UN CUVÂNT FINAL

Acum câteva luni am primit un e-mail de la o persoană care se întreba dacă mai consider relevantă învățătura biblică despre familie. Această persoană a întrebat: „Dacă Biblia relatează faptele în mod atât de neechivoc, poți sămă privești drept în ochi și să afirmi că crezi povestea despre cum s-a despărțit marea la o mișcare a baghetei magice, cum a hrănit Isus o mulțime imensă de oameni cu câțiva pești și câteva bucăți de pâine etc.? Dacă crezi cutoată seriozitatea în aceste povești, cum îți poți imagina că cineva te-ar lua în serios? Pe de altă parte, dacă nu crezi în ele, ci le consideri mai degrabă exemple simbolice ale puterii divine etc., atunci de ce Biblia servește ca carte de referință în chestiuni precum homosexualitatea?”

I-am răspuns celui care m-a întrebat că, în opinia mea, afirmația centrală a creștinismului, învierea lui Isus dinmorți, este cel mai de neînțeles miracol al Bibliei. Din punctul de vedere al unui medic, aceasta este imposibilitatea supremă. Morții nu pot reveni la viață. Dacă Dumnezeu face un astfel de miracol, de ce nu poate face și alte miracole? Moartea și învierea lui Isus sunt esența întregii credințe creștine. Pe aceasta se ridică sau se prăbușește Biblia. Dacă cineva nu crede în ea, nu mai rămâne nimic din creștinism. Și, din nou, dacă cred acest lucru, rezultă logiccă trebuie să cred tot ceea ce Cristos ne învață în Biblie prin apostoli și profeți.

Această încredere în Cuvântul lui Dumnezeu și bucuria și siguranța Evangheliei merg mână în mână. Unele dintrecele mai mari „stricătoare de bucurie” ale timpului nostru sunt învățăturile care subminează încrederea în Biblie ca Cuvânt al lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu este Dumnezeul sfânt care condamnă păcatul așa cum este descris în Biblie – inclusiv comportamentul homosexual – de ce a trebuit să moară Fiul lui Dumnezeu? Dacă le negămoamenilor dreptul de a simți vinovăție pentru păcatul lor, îi privăm și de bucuria și siguranța Evangheliei. Certitudinea raiului se bazează pe ispășirea sigură a lui Cristos pentru păcatele noastre foarte reale și pe învierea Lui din morți.